Tradiții şi obiceiuri româneşti, de Anul Nou

Multe au fost obiceiurile populare de Anul Nou, dar putine s-au perpetuat si s-au pastrat pana in zilele noastre. Printre cele mai cunoscute obiceiuri populare, care insa se practica si in prezent sunt:

URATUL COLINDĂTORILOR. Obiceiul datează din cele mai vechi timpuri, iar vacarmul produs de bice şi de buciume ar alunga forţele malefice: insectele dăunătoare, seceta, blestemele etc. Dintre alaiurile de colindători se disting capra, urşii, căiuţii, moşii şi babele. Umblatul cu "capra" e un obicei popular în Moldova, Ardeal, Muntenia şi Oltenia, acolo unde capra e numită “brezaia”, din cauza înfăţişării pestriţe.

Amintiri despre Moş Crăciun

Legendele si povestile despre Mos Craciun sunt multe si variate, caci nu putini sunt cei care cred in existenta mosului darnic, care in fiecare an, in noaptea de Craciun, imparte daruri copiilor cuminti. Si pentru ca nu se stie exact unde locuieste Mosul - se presupune doar, ca intr-o tara nordica - el a primit diverse nume, de la toate popoarele lumii.

Astfel, Mos Craciun in Romania, este cunoscut ca:

Kris Kringle sau Father Christmas, in Anglia,
De Kerstman, in Belgia,
Babbo Natale, in Italia,
Weihnachtsmann sau Sankt Nikolaus, in Germania,
Jultomten sau Christmas Brownie, in Suedia,
Kanakaloka, in Hawaii,
Viejo Pascuerro, in Chile,
Père Noel, in Franta
Hoteiosho sau Santa Kurohsu, in Japonia,
Ded Moroz, in Rusia.

Una dintre legende spune ca "Moș Crăciun a existat demult și că era un bătrân care făcea jucării. Îi plăcea atât de mult acest lucru, încât le făcea pe tot parcursul anului, iar pe data de 25 decembrie el le vindea la un târg (le vindea foarte ieftin, pentru că oamenii nu erau prea înstăriți). Într-o zi, de Crăciun, pe drumul de întoarcere de la târg spre casă, bătrânul zărește la fereastră trei copii care nu primiseră nimic în acea zi specială.

Bătrânul vede că acei copii sunt trişti şi doreşte să le ofere ceva; nu mai avea nicio jucărie la el, pentru că era prima dată când le vânduse pe toate. Şi-a dorit atât de mult să le dea o jucărie în dar şi aşa, printr-o minune, pe fundul sacului a apărut una. În felul acesta, le-a făcut o bucurie copiiilor. 

Atunci şi-a dorit să poată să facă jucării pentru toţi copiii, chiar şi pentru cei sărmani, care nu pot să-şi cumpere jucăriile mult visate. În faţa lui a apărut o căprioară rănită. Bătrânul a bandajat-o, iar aceasta, în semn de mulţumire, a făcut să apară renii şi sania. Straiele vechi şi zdrenţuite ale bătrânului s-au schimbat în unele frumoase şi roşii. Aşa a apărut Moş Crăciun."

21 Decembrie, noaptea cea mai lunga. Solstițiul de iarna.

Solstiţiu înseamnă "soare nemişcat". În emisfera nordică, în care se află şi România, 21 decembrie este prima zi de iarnă astronomică - cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului. De la această dată, ziua începe să crească iar noaptea se scurtează.   

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an. 

Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează, cu aproximaţie, din 2050 i.Hr. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina soarelui la apus la dată solstiţiului de iarnă să cadă într-un fel anume.
 

Patru momente importante sunt pe parcursul unui an: cele două echinocţii, primăvara şi toamna, precum şi cele două solstiţii, vara şi iarna. Miercuri seara (21 decembrie 2016, ora 21.44), Soarele va intra în semnul Capricornului şi noi trăim momentul solstiţiului de iarnă, care marchează începutul iernii astronomice.

Este momentul când planul determinat de centrul Soarelui şi de axa de rotaţie a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului, iar unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mic. În consecinţă, atunci când în emisfera nordică are loc solstiţiul de iarnă, în emisfera sudică are loc solstiţiul de vară (unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiaza este cel mai mare), fiind ziua cea mai lungă din an.

Capela Arhiereilor, Panteonul Blajului

Blajul a fost leaganul unor evenimente memorabile din istoria poporului roman si locul care a tinut nestinsa flacara luptei pentru emancipare sociala si nationala in constiinta poporului roman. 

Blajul este atestat documentar pentru prima data in anul 1271, printr-un document semnat de regele Ungariei, Stefan al  V-lea. Numele localitatii provine de la de la Blasiu, fiul lui Hebord. Ulterior, in anul 1346, localitatea este atestata sub numele de “Balazsfalva”.

La Adunarea Nationala din 3-15 Mai 1848 de pe Campia Libertatii, prezenta unor fruntasi revolutionari din Moldova si Tara Romaneasca a imprimat acestei adunari profilul solidaritatii generale romanesti. Cu acest prilej poporul si-a exprimat dorinta de unire prin cuvintele “Noi vrem sa ne unim cu tara”.

Blajul a fost concomitent centru istoric, cultural şi nu in ultimul rand, religios. Oriunde ai calca e aproape imposibil sa nu gaseşti o reprezentare a lucrurilor despre care ai citit în cartile de istorie. Inca de la 1754, Blajul  a fost numit „Oraşul Școlilor”.

La Blaj a „răsărit Soarele românilor” spunea Ion Heliade Rădulescu, primul preşedinte al Academiei Române, caci aici, in anul 1754, datorita episcopului Petru Pavel Aron, si-a deschis portile prima scoală publică cu limba de predare romana. Mai tarziu, poetul naţional Mihai Eminescu care avea sa viziteze mica urbe de la confluenta Tarnavelor, ii va da un nume cu rezonanţă peste veacuri: „Mica Romă”. Astăzi ne mandrim cu faptul ca aici, in "Orasul scolilor", s-a predat pentru prima dată in limba romana si au fost tiparite primele manuale romaneşti.

 In 1761 la Blaj se organizau primele spectacole de teatru din tara, iar la 1881, Alexandru Borza infiinta prima gradina botanică scolara din lume, pe langă o scoală secundara, gradina care exista si astazi. Centru al greco-catolicismului, Blajul se lauda si astazi cu cel mai mare iconostas din Romania aflat in Catedrala "Sfanta Treime".

Nu intentionez insa, sa scriu astazi despre orasul de care mi se leaga intreaga viata, ci o voi face probabil altadata, cand ma voi fi documentat mai bine, iar cunostintele dobandite in anii de scoala, imi vor fi improspatate. Ceea ce vreau azi, este sa istorisesc cate ceva, despre mica bisericuta prea putin stiuta in afara orasului, dar binecunoscuta in lumea crestina si mai ales, comunitatea greco-catolica, drept "Capela Arhiereilor".

Budapesta (partea a II-a): Dunare, gulyas, kolbász si cladiri neogotice

urmare de aici
 
In ultima zi a sederii noastre in Budapesta, desi obositi, pornim dis de dimineata sa infruntam ploaia marunta si deasa, pentru a vedea cat mai mult cu putinta, din minunatul oras maghiar. Vremea este inchisa si nu sunt semne ca soarele s-ar putea arata astazi, insa vantul salbatic care ne-a biciuit fetele intreaga zi de ieri s-a potolit, asa ca, inarmati cu umbrele si haine potrivite, pornim iarasi prin oras.

Constienti ca doar o zi nu ne va fi de ajuns sa vedem tot ceea ce ne-am propus, astazi avem in plan cel putin trei obiective, la care sa ajungem: Piata Mare din Budapesta, Marea Sinagoga de pe strada Dohány si cladirea Parlamentului ungar.

Arhitectura Budapestei este una eclectica, ce imbina o multitudine de stiluri: baroc, neoclasic, neogotic si Art Nouveau, cladirile sale incantandu-ti privirile la tot pasul. Asa cum am putut constata, este un oras cosmopolit si din acest punct de vedere, putand rivaliza cu orice capitala europeana, din punct de vedere al arhitecturii si nu numai.

Budapesta (partea a I-a): Dunare, gulyas, kolbász si cladiri neogotice

De mult timp ne doream sa vedem Budapesta, insa timpul si viata au facut in asa fel incat abia acum, in anii din urma,  sa o putem vizita. Se spune ca e una dintre cele mai frumoase capitale ale Europei Centrale, poate chiar mai frumoasa decat Praga. De e asa sau nu, nu pot sa spun, fiindca la Praga am fost doar o zi, in trecere, insa cu siguranta Budapesta e un oras superb.

Cadoul de Craciun pe care ni l-am facut in urma cu doi ani, a fost o mica escapada in superbul oras de pe malurile Dunarii, o excursie de numai 3 zile, dar care avea sa ne mearga la suflet si sa ramana acolo, pentru mult timp.

Urma sa ne intalnim la destinatie cu sora lui Marius si sotul ei, cu care aveam sa petrecem cele trei zile, dupa care, sa revenim in Romania, pentru sarbatorile de iarna. Si pentru a surprinde mai bine spiritul Craciunului in orasul pe care aveam sa-l vizitam, am programat ca aceasta scurta calatorie sa aiba loc cu putin timp inaintea Craciunului. Am pornit la drum asadar, in data de 20 decembrie, urmand a ne intoarce acasa pe 23, tocmai la timp pentru Ajun.

Traditii si obiceiuri de Mos Nicolae

Cine a fost Mos Nicolae?

Mos Nicolae este, de fapt, sfantul cu acelasi nume, nascut in secolul al IV-lea in Bethleem, Orientul Mijlociu. Legenda spune ca binefacatorul a venit pe lume intr-o familie instarita, insa si-a pierdut ambii parinti in timpul unei epidemii. Ramas orfan, Sfantul Nicolae si-a dat intreaga avere celor nevoiasi, a infaptuit minuni cu cei bolnavi si a salvat de la moarte crestini care s-au rugat.

Obiceiul cadourilor in ghete isi are orginea in legenda celor trei surori sarace ajutate de Sfantul Nicolae sa se casatoreasca. Pentru fiecare dintre ele, sfantul a lasat cate un sac de aur pe prispa casei, care sa serveasca drept zestre pentru viitoarele mirese. Pandit de tatal fetelor cand a adus zestrea pentru maritisul mezinei, identitatea Sfantului Nicolae care introducea saculetul cu aur pe hornul casei a fost dezvaluita tuturor. De aici provine si obiceiul agatarii sosetelor de semineu.

In secolul al XII-lea, calugaritele franceze au fost inspirate de faptele de milostenie ale Sfantului Nicolae si au inceput sa faca daruri familiilor nevoiase in ciorapi. Atunci a luat nastere Mos Nicolae, figura emblematica a bunatatii si a minunilor divine.

Ziua de 6 decembrie ii este inchinata Sfantului Nicolae, deoarece pe aceasta data se crede ca acesta a incetat din viata in anul 342 in Myra, Turcia, dupa ce a fost intemnitat pe vremea in care crestinii erau persecutati.

In asteptare

De ceva timp incoace, ma aflu intr-o sala de asteptare, traiesc intr-un vestibul al existentei mele, pe care nu stiu cand il voi parasi. Care va fi urmatoarea incapere in care voi pasi? Nici asta nu pot sa stiu. Pot doar sa sper ca va fi una mai luminoasa decat asta in care ma aflu acum.

Asteptarea e una provizorie, chiar daca ea poate dura toata viata. Eu sper ca nu va fi astfel, chiar de va dura mai mult. Nu este foarte placut sa iti petreci timpul asteptand, chiar daca asta nu e cel mai rau lucru care ti s-ar putea intampla. E doar o etapa, continui sa-mi spun.

Nu sunt singura in acest vestibul aflat in semi-intuneric, nici n-as putea sa fiu, caci mi-as pierde rabdarea si pana la urma, mintile. M-au insotit aici mai multi, slava Domnului. Familia mea e cu mine, prietenii mei sunt aici, toti cei care au grija de mine. Cu totii asteptam.

Lunile anului în tradiţia populară

Ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai, iunie, iulie, august, septembrie, octombrie, noiembrie, decembrie, sunt lunile anului. Nimic nou pînă aici. Ceea ce este mai putin cunoscut poate, este că, în tradiţia populară românească însă, lunile anului sunt considerate a fi „cei 12 fii ai Anului'' sau ramurile unui copac foarte bătrân. 

Fiecare dintre ele avea, în lumea satului românesc o cu totul altă denumire decît cea precizată la început şi mai ales o semnificaţie aparte. Fiecare lună sugera prin numele ei, fie o activitate din viaţa oamenilor, fie aminteau de o anume tradiţie. 

Majoritatea este formată din acele luni al căror nume se identifică cu observaţiile oamenilor asupra stării vremii. Cel mai mare dintre fiii Anului, Ianuarie sau „Gerar'' era cunoscut în trecut şi sub denumirea de „Genarie'', „Ghenarie'' sau „Calindariu''. Este luna în care se dădeau petreceri de începerea Noului An şi în care se vedea cum va fi vremea în perioada următoare: dacă în ianuarie nu e timp geros, atunci aşa va fi vremea în martie şi aprilie. 

Kloster (Abatia) Andechs

Exista locuri in lumea aceasta, pe care nu te saturi sa le vezi si mereu iti doresti sa te intorci acolo. Nu de putine ori ni s-a intamplst asta si am sfarsit prin a ne indragosti iremediabil de locuri si orase pe care le-am vizitat in drumurile noastre. Ne-am reintors acolo de multe ori cu placere si cu acel sentiment de confort, de "acasa", pe care ti-l poate da doar un loc sau un oras binecunoscut, in care te simti bine.

Avem nenumarate locuri preferate in frumoasa noastra tara, atat de putin cunoscuta, locuri de care nu ne plictisim niciodata, ori de cate ori am merge acolo, Moldova spre exemplu sau orase precum Sighisoara ori Sibiu.  Si nu doar in tara avem obiceiul acesta de a revizita locuri dragi, ci si prin alte parti pe care soarta ne-a harazit sa le colindam.

Un astfel de loc se afla in Bavaria, foarte aproape de München, la nici 40 de km, asadar mai putin de o ora de condus, pe autostrada A95.

Trei ani la rand am vizitat Kloster Andechs si nu pentru renumita ei bere, asa cum s-ar putea crede, ci in primul rand pentru frumusetea si linistea locului. Si pentru ca am pomenit berea, trebuie spus ca micuta abatie benedictina, este vestita pentru beraria, de fapt fabricuta de bere pe care o detine inca din secolul al XV-lea, asa cum este atestata. Berea produsa aici de catre calugari, este vestita si apreciata nu doar in Germania, ci si in intreaga lume. Anual se produc circa 100.000 hl de bere, iar pe langa aceasta, abatia este cunoscuta si pentru produsele lactate pe care le exporta de asemenea. In ultimii ani am gasit si in supermarketurile romanesti, bere si produse lactate (iaurt, kefir, lapte si unt), de Andechs.

5 saptamani si 2 zile

urmare de aici

Traiesc o toamna de care nu pot sa ma bucur, asa cum am facut de-a lungul intregii mele vieti de pana acum. Toamna este anotimpul meu preferat, insa de data asta, cine stie pentru cat timp, daca nu pentru totdeauna, nu ma voi putea mai putea plimba, de mana cu Marius, prin frunzele moarte din parc... Nu pot admira culorile ei ruginii, decat cu greu, prin geamurile ambulantelor in miscare, care ma transporta pana la Cluj si inapoi.

Nu pot vedea culorile toamnei nici macar din patul in care stau, caci acesta e asezat cu spatele spre fereastra. Si ce priveliste frumoasa avem, de-aici de sus!
Nici in padurea pe cale de a adormi de-acum, nu ma mai pot duce, ci pot doar sa rememorez cu ochii mintii, frumoasele zile de toamna tarzie, in care obisnuiam sa ne plimbam prin padurea din apropierea orasului...

Pana cand? Nu pot sti asta. De ce s-a intamplat asa? Am spus intotdeauna ca nu-mi voi pune niciodata intrebarea asta in legatura cu boala mea, insa iata ca a venit vremea s-o fac. Vremea in care doresc niste raspunsuri, care deocamdata se lasa asteptate, caci medicii le cauta inca.

Ora de iarna 2016. Cum a aparut aceasta practica si cum ne afecteaza schimbarea.

De doua ori pe an, ora se modifica: in ultima duminica a lui martie, dam ceasul inainte cu o ora, iar in ultima duminica a lunii octombrie, il dam inapoi cu o ora, revenind la ritmul normal. Aceste schimbari nu au existat dintotdeauna in istorie si, in plus, ele ne influenteaza starea psihica, dar si pe cea fizica.

Scurt istoric al schimbarii orei

In fiecare primavara, mai precis in ultima noapte de sambata spre duminica a lunii martie, trecem la ora de vara. In acest fel, se foloseste lumina naturala pentru o perioada ceva mai lunga de timp, pe parcursul unei zile. In schimb, odata cu instalarea toamnei, in ultima noapte de sambata spre duminica a lunii octombrie, se revine la ora normala.

Stiai ca poti aduce un plus de siguranta locuintei tale?

O metoda tot mai indragita de romani atunci cand vine vorba de protejarea propriei locuinte sunt kiturile de supraveghere video. Popularitatea lor a crescut din ce in ce mai mult, uneori si datorita cazurilor prezentate in mass media, dar si ca urmare a preturilor din ce in ce mai accesibile.

Motivele pentru care oamenii aleg aceasta solutie sunt nenumarate, camerele pot fi folosite atat pentru protejarea locuintei si descurajarea infractorilor, dar si pentru a vedea ce se intampla atunci cand nu esti acasa. Cu o simpla conexiune la internet, puteti fi in permanenta conectat cu ceea ce se intampla acasa la dumneavoastra. Practic puteti avea un "ochi" care va veghea asupra locuintei dumneavoastra 24/24.  Tot ce trebuie sa faceti este sa descarcati o aplicatie optimizata special pentru telefon si va puteti conecta oricand la sistemul dumneavoastra.

Daca nu aveti nici cea mai mica idee ce sa alegeti, lucrurile sunt simple. Aparatia magazinelor online de specialitate in acest domeniu, nu poate fi decat un avantaj pentru clienti. Puteti astfel sa apelati la un site specializat in supraveghere video si veti obtine toate informatiile de la un consultant. Pe baza unei descrieri a proiectului dumneavoastra, consultantul va poate face cateva recomandari, iar in unele cazuri puteti merge chiar si la un showroom in care sa vedeti produsele si sa testati calitatea acestora.

Preturile pentru aceste solutii nu par a fi ridicate, mai ales daca stam sa ne gandim ca pe piata gasim si solutii de o calitate destul de buna la sume de pana in 1 000 de lei. Pretul include aproape mai tot ce va trebuie pentru un sistem complet cu DVR de 4 canale, hard disk sau 4 camere de exterior cu infrarosu.

Probabil ca veti putea gasi si preturi mult mai ieftine de atat, dar este de preferat sa alegeti o solutie de o calitate mai buna, o solutie HD. Motivul pentru care merita sa faceti acest lucru este acela ca faceti o investitie in securitate si doriti sa beneficiati de o calitate foarte buna.

Din Cartea Recordurilor: Cel mai, cea mai...

Cea mai larga gura din lume, masoara 17 cm si-i apartine lui Francisco Domingo Joaquim "Chiquinho" (Angola).
Acest record a fost oficializat (masurat) in timpul show-ului de televiziune "Lo Show dei Record" in Roma, la data de 18 March 2010. Recordul este valabil si astazi.

Cel mai lung nas din lume, apartinand unei persoane in viata, masoara 8.8 cm si apartine lui Mehmet Ozyurek (Turcia). Acest record a fost oficializat (masurat) in timpul show-ului de televiziune "Lo Show dei Record" in Roma, la data de 18 March 2010. Recordul este valabil si astazi.

Cel mai inalt barbat in viata, este Sultan Kösen (Turcia), nascut in 1982, care masoara  2,51 m , record oficializat in in Ankara, Turcia, la data de 08 Februarie 2011.
The part-time farmer was the first man over 8 ft (2.43 m) to be measured by Guinness World Records in over 20 years.
Recordul anterior apartinuse lui  Xi Shun (China), nascut in 1951, care masura 2.361 m (7 ft 8.95 in) in 2005.

Svetlana Pankratova (Rusia) are cele mai lungi picioare din lume, acestea masurand 1,32 m la data de  8 July 2003.

Cea mai subtire talie, apartine lui  Cathie Jung (SUA), nascuta in 1937, care la inaltimea de 1.72 m, are o talie ce masoara 38.1 cm cu corset. Fara corset, aceasta masoara 53.34 cm.

Cel mai lung timp in care cineva si-a tinut rasuflarea in mod voluntar, este de 24 minute si3.45 secunde si a fost reusit de catre  Aleix Segura Vendrell (Spania), in Barcelona, la data de 28 Februarie 2016.
Aleix Segura Vendrell este scafandrul profesionist

Cele mai lungi unghii din lume, au apartinut lui Lee Redmond (SUA), care a inceput sa le lase sa creasca in 1979 si le-a ingrijit cu atentie, pana au ajuns la lungimea de  8.65 m. Lee si-a pierdut unghiile in tr-un accident de masina, in anul 2009.

Cea mai batrana persoana care a trait vreodata, adica 122 ani si 164 zile, a fost Jeanne Louise Calment (Franta). Nascuta la data de 21 Februarie 1875, Jeanne a murit intr-un azil de batrani, la data de on 4 August 1997.

In timpul vietii sale, in lume au avut loc o serie de evenimente importante, pe plan social, politic, stiintific si tehnologic. Jeanne Calment a supravietuit celor Doua Razboaie Mondiale, 
Cu ocazia celei de-a 120-a aniversari, intrebata fiind cum se asteapta sa-i fie viitorul, a raspuns: "unul foarte scurt".

Cea mai scunda femeie in viata, este Jyoti Amge (India, nascuta la 16 Dec 1993), care masoara doar 62.8 cm, masuratoare efectuata cu ocazia celei de-a 18-a aniversari a sa.

Sursa: Guiness World Records

In "Cuibul Vulturului"

La doar saptesprezece kilometri departare de Salzburg, Austria, in varful muntelui, la 1834 metri altitudine, se afla una dintre cele mai celebre cabane ale lumii, aflate pe lista obiectivelor de vizitat, ale oricarui turist aflat in Landul Berchtesgadener din Bavaria. Este vorba despre Kehlsteinhaus sau Eagle's Nest, Cuibul Vulturului, asa cum  este numita fosta resedinta de vara a lui Adolf Hitler, de pe muntele Hoher Göll.

Aceasta isi datoreaza celebritatea fostului lider nazist, desi acesta a fost acolo doar de foarte putine ori, doar in ultimii ani ai vietii. Intre timp, faima frumusetii acestui loc a ajuns sa o concureze cu succes cu cea oferita de statutul de fosta locuinta a Führer-ului german, astfel incat astazi, milioane de turisti din lumea intreaga se inghesuie sa-l vada.

In imediata apropiere, la granita Germaniei cu Austria, se afla statiunea montana si Parcul National Berchtesgaden, muntele Watzmann (al treilea ca altitudine in Germania) si lacul Königssee, ele insele fiind importante si minunate obiective turistice.

Cuibul Vulturului poate fi vizitat doar pe timp de vara, incepand cu luna Mai si pana in Octombrie, din motive lesne de inteles, care tin de timpul de afara. Fiind la munte si la altitudine destul de mare, schimbarile de vreme sunt dese, iar drumul devine periculos, chiar impracticabil in conditii de iarna sau ceata.

In urma cu ceva ani, intr-o zi de toamna, am mers la Berchtesgaden, spre a vedea Cuibul Vulturului, dar si Mina de Sare (Salzberwerk) si Muzeul Sarii de la Bad Reichenhall. 

O bijuterie ascunsa

 M-am gandit destul de mult ce titlu sa dau acestei povestioare, asa incat sa reflecte cat mai bine impresia pe care mi-a lasat-o. In final, l-am ales pe acesta si nu pe cel de "bijuterie uitata", cum avusesem intentia, initial. De ce? Pentru ca totusi, Baile Tusnad nu sunt o bijuterie uitata a Romaniei, dar una ascunsa, cu siguranta ca da. Cel putin, asta mi-a fost impresia cu care m-am intors acasa de acolo, in mica vacanta de Rusalii, de anul acesta.

 O data in plus, m-am convins ca tara noastra e atat de frumoasa, incat chiar si lipsita de promovare profesionista in domeniul turistic, poate rivaliza de mult ori cu alte tari europene, cel putin la capitolul peisaje naturale. Ma gandesc adesea, ce-ar fi daca s-ar face investitii adevarate si permanente in turismul romanesc si daca toate frumusetile pe care am avut ocazia sa le vad in Romania, ar fi promovate asa cum se cuvine... Din pacate, cred ca vor mai trece inca foarte multi ani, pana cand in tara noastra frumoasa vor aparea niste politicieni adevarati, lipsiti de interese personale si cinstiti, care sa realizeze ceva si in acest domeniu, al frumosului si interesului fata de oameni si de natura. Caci turismul, are mult de asteptat, sunt constienta de asta, in fata unor domenii esentiale precum sanatatea si educatia, pentru care nu se face mai nimic in momentul acesta. Ca sa nu vorbim de multe altele...

"Misery"

In romanul "Misery" (tradus in romaneste ca "Tortura") al lui Stephen King, este vorba despre un scriitor care, in urma unui accident nu-si mai poate folosi picioarele si mai mult de-atat, incape pe mainile unei fane fanatice, care il sechestreaza timp de cateva luni, tinandu-l tintuit la pat. "Misery" inseamna de fapt in traducere literara, mizerie, nenorocire, suferinta, durere.

Nu, nu am de gand sa povestesc aici respectiva carte, care m-a fascinat precum si filmul, ci vreau doar sa scot inca o data in evidenta, puterea nebanuita si absolut fantastica a mintii omenesti, asupra corpului. Oricat de chinuit si neputincios ar fi corpul nostru, atunci cand mintea isi pastreaza luciditatea si capacitatea de a conduce lucurile la inceput imposibile, acestea devin treptat tot mai usor de infaptuit. Desigur, mai e nevoie si de multa vointa, iar faptul ca mintea si constiinta noastra primeaza in lupta cu un corp neputincios, poate avea doua taisuri. De multe ori mintea, "o ia inaintea" corpului, obisnuita sa conduca, insa corpul acum lipsit de putere, nu poate sa-i raspunda.

Ceea ce ne deosebeste de alte creatii ale lui Dumnezeu, este tocmai aceasta capacitate uimitoare de a ne lasa condusi de catre spirit, care primeaza in fata materiei.

Gustul uitat al copilariei

Nu pot spune despre mine ca sunt nostalgica a vremurilor trecute, desi acestea au avut farmecul lor. Niciodata nu am trait in umbra amintirilor si nici nu am regretat trecutul. Mereu am privit catre viitor si nu m-am lasat niciodata cuprinsa de regrete. Din cand in cand insa, amintirile din trecut ma invadeaza atat de puternic incat parca simt fizic, mirosul si gustul acelor vremuri. De multe ori, aceste senzatii sunt starnite in mod neasteptat, fara a fi fost anuntate ori simtite. Si-atunci, in acele momente nepretuite, savurez indelung placerea aducerilor aminte din vremea copilariei sau a adolescentei, lasandu-ma in voia lor. Stiti despre ce vorbesc, nu-i asa?

Astazi, deschid plina de speranta, poarta veche din lemn a casei binecunoscute, cu gand de a petrece macar o jumatate de ora cu prietena necuvantatoare, care salasluieste acolo. Ca de fiecare data cand patrund in curtea linistita si inecata de plante, ma invaluie sentimentul binecunoscut al prezentei spiritului doamnei Havisham, din Marile Sperante a lui Dickens. Vegetatia a cuprins in dezordine, cea mai mare parte a curtii, facand trecerea catre gradina din spate, fara ca macar sa-ti dai seama de lucrul acesta.

15 greseli pe care le facem atunci cand spalam haine

Primul lucru pe care ar trebui sa-l faci pentru a-ti pastra hainele imaculate si frumoase, este sa inveti sa le speli corespunzator. Pentru asta, iata care sunt cele mai comune greseli care iti pot ruina hainele cele mai frumoase.

1. Sortarea necorespunzatoare. In afara de sortarea hainelor pe culori, trebuie sa tii seama si de  tipul materialului. De exemplu, hainele din polar, trebuie spalate separat. De asemenea, cele de lana sau matase. Niciodata sa nu amesteci prosoapele cu hainele din materiale sintetice.
2. Scoaterea petelor inntr-un mod eronat. Sa nu te miri de aparitia unei gauri in haina, daca obisnuiesti sa freci petele prea tare. Acestea ar trebui spalate usor, cu grija. Cel mai bine poti scoate petele dintr-o haina fara a o deteriora, este ca imediata ce se pateaza, sa aplici un servet alb deasupra si sa-l lasi sa absoarba pata, dupa care, o speli cu blandete. 

3. Utilizarea unei cantitati prea mare de detergent. Acest lucru poate avea ca rezultat, o multime de spuma, care poate duna mizeria in anumite locuri pe haina, ce de exemplu, pe gulerul unei camasi. In felul acesta, hainele vor fi mai murdare decat inainte si nu este chiar ceea ce iti doresti, nu-i asa?

4. Neatentia la fermoare. Inainte de spalare, ai grija sa inchizi toate fermoarele, astfel incat acestea sa nu agate sau sa rupa celelalte haine din masina de spalat.
5. Descheierea nasturilor. Nu uita, intotdeauna sa deschei nasturii inainte de spalare, altfel hainele se vor sifona mult mai tare.
6. Utilizarea unei cantitati prea mari de inalbitor. Inalbitorii uzeaza materialele si de aceea, in locul acestora e mult mai indicat sa fierbi hainele. Agauga in apa in care le fierbi, cativa stropi de zeama de lamaie. 

7. Spalarea costumelor de baie si a echipamentelor de sport in masina automata. Costumele de baie, cele de sport si orice alte piese de imbracaminte fabricate din spandex sau elastan, nu trebuie spalate in masina. Cel mai bine este sa le speli manual, in apa rece.
8. Oprirea masinii de spalat intre doua cicluri de spalare. Unele persoane prefera sa faca asta, deoarece cred ca mai multe cicluri de spalare unul dupa altul, pot duce la producerea unei pene a acesteia. Acest lucru este totusi, eronat. Utilizarea masinii de spalat in mai multe cicluri unul dupa altul, reduce consumul de energie, intrucat masina utilizeaza caldura ramasa de la ciclul de spalare anterior. 

9. Utilizarea unei singure spalari pentru perne si paturi. Daca le spalati impreuna, penele din perne vor retine spuma, iar detergentul se va acumula in interiorul pernelor. Paturile si pernele trebuie spalate separat.  
10. Spalarea hainelor fara a le sorta.  Una dintre cele mai obositoare sarcini dupa soalarea hainelor, este gasirea si imperecherea ciorapilor. De ce nu incerci sa speli mai intai toti ciorapii? Sigur vei fi multumit de rezultat.
11. Utilizarea balsamului de rufe pentru prosoape. Componentele chimice din balsamul de rufe, va reduce capacitatea de absorbite a materialelor, asa ca nu e bine sa il folosesti, in cazul prosoapelor.

12. Spalarea a prea mulye rufe dintr-o data. Nu incarca niciodata foarte tare masina de spalat, intrucat se poate defecta.
13. Spalarea in mod necorespunzator a gecilor si hanoracelor. Incearca sa pui in masina de spalat o minge sau doua de tenis, care va impiedica formarea unei cantitati mari de spuma.

14. Utilizarea detergentilor pudra si lichizi prea scumpi.  Multi dintre detergentii pe care-i utilizam, au inlocuitori mult mai ieftini, la indemana noastra. Astfel, sarea face ca hainele sa para mai stralucitoare iar praful de creta elimina petele. Sapunul de rufe inalbeste hainele si indeparteaza de asemenea, petele. Zeama de lamaie poate fi utilizata pentru a da prospetime si finete, rufelor. 

15. Neintretinerea masinii de spalat.  Este foarte important sa acorzi atentia cuvenita, masinii tale de spalat. Compartimentul pentru detergent este mobil, asa ca, dupa fiecare spalare verifica daca acolo nu sunt resturi de detergent pudra si indeparteaza-le. Nu inchide usa masinii de spalat dupa ce ai scos hainele, astfel incat aceasta sa se poata usca. Odata pe an, ruleaza un ciclu de spalare doar cu apa fierbinte si putin otet. Acest lucru va preveni eventuale defectiuni ale masinii de spalat si totodata va intretine curatenia si dezinfectia acesteia.

Sursa:brightside.me