Trei ciorbe delicioase de primavara

Ciorba de salata de padure (untișor)

Untișorul (Ficaria ranunculoides) creste prin tufisuri, in livezi, paduri, parcuri si gradini, in toate zonele tarii, pretutindeni unde este umezeala. Frunzele de untisor ajuta la eliminarea toxinelor, curata sangele si ficatul, lupta cu anemia, apara organismul de virusuri si infectii, ne umple de energie, redandu-ne pofta de viata.

Untisorul este o planta mica, erbacee, cu frunze rotunde, lucioase, carnoase si bogate in vitamina C. In functie de zona in care se gaseste, untisorul se mai numeste si salata de camp, salatica, untul vacilor, salata mieilor, iarba randunelului ori grausor.

Frunzele de untisor contin multa vitamina C, dar si vitamina E, calciu, potasiu si fibre alimentare, care ajuta la reducerea nivelului colesterolului in sange si la reglarea tensiunii arteriale.

Consumul de salata din frunze de untisor scade riscul de cataracta si ajuta la mentinerea sanatatii creierului datorita acidului folic pe care il are in compozitie. Untisorul ajuta, de asemenea, la imbunatatirea circulatiei sangelui.


Untisorul se consuma in salate sau se adauga in ciorbe alaturi de alte verdeturi de sezon, dar numai cand planta este foarte tanara. Acum este timpul lor si le gasesti in legaturi, pe tarabele din piete, alaturi de urzici, leurda, papadie, ceapa verde, usturoi. Dupa ce planta infloreste, frunzele de untisor devin toxice si nu mai sunt bune de mancat.

Untisorul se mai numeste si “salata mielului” deoarece, in unele locuri din tara, se obisnuieste ca in Saptamana Luminata, prima de dupa Pasti, friptura din carne de miel sa se manance cu salata din frunze de untisor.

Ciorba de untisor se gateste ca si cea de salata, ori eu cel putin, asa o fac. Frunzele de untisor se spala bine si se lasa la scurs sau se usuca intr-un prosop de bucatarie curat. Li se rup coditele dar se pot lasa si asa intrucat sunt foarte fragede. Alaturi de untisor, in salata, poate fi folosita leurda, cea cu gust si miros de usturoi. Blandetea si catifelarea untisorului vor inmuia gustul iute al leurdei. Daca combin untisorul cu leurda, nu mai adaug deloc usturoi in ciorba.

Frunzele de untisor le calesc foarte putin intr-un strop de ulei sau cateva bucatele de bacon, impreuna cu usturoiul taiat marunt sau frunzele de leurda, daca am. Adaug un morcov taiat marunt sau rondele si dupa doua, trei minute, pun apa si las totul sa fiarba timp de maxim un sfert de ora. Potrivesc gustul de saare si sating focul. Dupa ce ciorba se racoreste suficient, o "dreg" cu iaurt sau cu chefir, depinde ce am la indemana. Daca pun iaurtul cat timp este foarte fierbinte, acesta se va aduna si va capata un aspect urat. Unii prefera oul si smantana dar noua ne place cu iaurt, usoara si racoroasa. Se poate manca si rece, e o bunatate!

 Ciorba de loboda

Loboda (Atriplex hortensis), este o planta perfect adaptata la conditiile de clima temperata, fiind foarte putin pretentioasa. Frunzele pot fi de culoare verde,  rosu-violacee sau usor galbui, sunt mari, si catifelate la atingere.

Florile sunt de culoare verde sau rosie iar  seminţele sunt de mici dimensiuni, incapsulate in aceste fructe. Planta este utilizata in special în bucatarie in salate, borsuri, ciorbe sau placinte si ca remediu natural, in medicina populara.

În scop fitoterapeutic se utilizează frunzele şi uneori seminţele.

Pentru ciorba, eu folosesc de obicei sase, opt sau chiar zece legaturi de loboda (depinde cat sunt de mari),  cateva fire de ceapa verde, doi cartofi medii (unii prefera orez sau chiar pe ambele), o legatura de leustean, sare dupa gust, bors dupa gust si iaurt.

Dupa ce am spalat bine verdeturile,  curat cartofii, apoi ii tai cubulete si-i calesc putin intr-un strop de ulei, impreuna cu ceapa verde taiata marunt. Pun apoi apa peste acest amestec si potrivesc de sare, dupa gust.  Las sa fiarba aproximativ zece minute, apoi pun borsul (fiecare dupa preferinte; cu cat e mai mult, cu atat ciorba va fi mai acra) si las sa fiarba inca zece minute. Adaug apoi loboda taiata nu prea marunt, leusteanul maruntit bine si las sa mai fiarba maxim cinci minute.  

Cand ciorba s-a racit bine, o dreg cu iaurt ori cateodata o lasa asa si adaugam iaurtul doar in farfurie. Se poate servi atat rece cat si calda, dupa preferinte.

Ciorba de ștevie

Ștevia (Rumex patientia) este un bun înlocuitor al spanacului, iar românii o folosesc în toate mâncărurile în care el şi-ar fi găsit locul. Avem ciorbe de ştevie, mâncare de ştevie cu ochiuri româneşti şi chiar salată de ştevie.

Ciorba de ștevie este utilizata mai ales primavara, in curele de detoxifiere., planta avand si proprietati laxative. Ea contine tanini, vitamina A, si vitamin C. Frunzele sunt deosebit de gustoase si de nutritive, de aceea sunt recomandate in dietele sanatoase.

Se poate combina cu loboda sau cu salata pentru a gati una dintre cele mai gustoase ciorbe de primavara, dar la fel de bine se poate folosi doar ea, pentru o ciorba la fel de gustoasa.

Pentru asa, eu folosesc un morcov, cateva fire de o ceapa verde, un pastarnac, cateva legaturi de stevie (depinde cat sunt de mari frunzele), o legatura de leustean, bors (in functie de cat de acra va place ciorba), sare, iaurt sau chefir.  

Curat morcovul, ceapa si pastarnacul si dau pe razatoare sau le tai bucati mici. Pun o oala pe foc, adaug foarte putin ulei si il incing, dupa care adauga legumele si le calesc usor aproximativ un minut. Adaug apoi apa cat sa le cuprinda si le las sa fiarba aproximativ un sfert de ora, la foc mic. Intre timp spal bine stevia si leusteanul si le tai nu prea marunt Cand legumele sunt aproape fierte adaug  stevia si leusteanul. Las sa fiarba vreo cinci minute pana se inmoaie verdeturile dupa care adaug borsul incalzit in prealabil si mai dau un clocot.

  

La sfarsit, ca si la celelalte ciorbe, cand s-a racit, o dreg cu iaurt sau il adaug doar in farfurie. Se poate drege cu smantana si ou, dupa preferinte. La fel ca si celelalte, se mananca rece sau calda, oricum este delicioasa. 

Incercati aceste minunate frunze, pana cand nu se termina primavara si inca le mai putem gasi. pofta buna!