Dimineata la fereastra mea

O noua dimineata, un nou inceput...Si eu fac parte din el...Din nou...
Nu pot decat sa ma bucur ca sunt aici. Nu conteaza daca e frumos sau urat afara, daca ploua sau e ceata, daca e iarna sau vara... Conteaza doar ca e o noua zi si eu fac parte din ea...

Nici nu mai stiu ce-a fost ieri, nici nu mai conteaza. Ma ridic si pornesc iar la drum, ca in fiecare dimineata.Soarele a rasarit din nou la fereastra mea. Timid la inceput, cu cerul  invaluit in negura. Astept sa vad daca razbate...

Timp de cateva zeci de secunde totul e neclar, nu e ca-n diminetile senine de vara cu cerul limpede si clar. Astept in continuare sa vad ce sanse are soarele in fata negurei...

Se iveste o lumina blanda de  dupa deal... As spune mai degraba ca vad un asfintit, asa arata cerul rosiatic...

Ma bucur ca sunt aici si pot sa-l vad inca o data! Razbate printre nori si ceata si isi arata geana deasupra dealului de la orizont...Va reusi sau va fi acoperit iar, ca de atatea ori in iernile acestea?

Privesc miracolul diminetii si-mi pare bine c-am invatat sa vad dincolo de banalitate, obisnuinta si rutina..., ca am timp sa vad toate astea...Totul e pretios acum si mai ales rasaritul soarelui!

Carpe diem!