Calatorii de toamna (I): In Vama, la Bucovina Lodge

La mijloc de Septembrie pare ca toamna nu vrea sa vina, ba dimpotriva, vara nu da semne de plecare. Ce poti sa faci altceva decat sa te bucuri cat poti de vremea frumoasa de-afara si sa cutreieri locuri dragi, ori sa pleci in cautarea unora necunoscute inca?

Nici nu imi vine sa cred ca dupa atata vreme putem merge intr-un scurt concediu, exact in perioada preferata a anului, lipsiti de griji, ori cel putin, cu ele amanate pentru mai tarziu. Desi suntem tentati sa plecam din tara, am face totusi bine sa ramanem pe-aproape, din cauza starii mele de sanatate.
Acestea fiind zise, haide sa mergem iar in Moldova!
 Data trecuta cand am fost pe aceste taramuri (vezi primele impresii aici), ne-a placut atat de mult, incat ne-am promis ca vom reveni candva, sa vedem, sa revedem... Ma bucur ca n-au trecut decat vreo trei ani de-atunci si iata-ne plecati din nou catre nord-est, de data asta catre Bucovina. Si pentru ca la vremea respectiva n-am mai ajuns in nordul Moldovei, cu exceptia unei excursii de o zi la manastirea Putna, acum vom merge chiar in satul unde ar fi trebuit sa stam atunci, anume la Vama, in judetul Suceava.

Am facut din timp o rezervare la Bucovina Lodge Pension si intr-o zi frumoasa cu soare, ne asternem la drum. Suntem liberi si eliberati de orice gand, iar drumul care ne asteapta nu ne poate incurca cu nimic planurile, chiar daca se arata a fi destul de lung.

De la noi de acasa pana la Vama,  sunt exact 306 km, pe care-i vom parcurge timp de 5 ore si jumatate, dupa cum spune Google Maps. Drumul trece neaparat prin Targu Mures, oras care nu are centura ocolitoare si traficul e de cosmar, apoi prin Bistrita, pasul Tihuta, Vatra Dornei  si mai departe.

Bun, nu-i nimic, vom trece noi cumva si prin aglomeratia din Targu Mures ne spunem cu optimism si plecam. Pana acolo, nimic spectaculos, drumul stiut, fara popasuri caci n-avem de ce, stiind ca acestea merita facute mai degraba in partea a doua a calatoriei, cand ne vom afla in preajma muntilor.

Ajunsi in Targu Mures, constatam ca am fost mult prea optimisti la plecare. E o aglomeratie infioratoare in trafic, drumul trece musai exact prin centrul orasului si ca sa fie totul ca la carte, prindem pe rosu majoritatea semafoarelor. Cuminti, ne inarmam cu rabdare, ne inscriem in coloana infinita de masini care strabate orasul si pana la urma, cumva-cumva, reusim sa iesim din oras. Gata, de-acum e cale libera catre Moldova.

Ca de obicei, inainte de plecare, ne-am "facut temele" constiinciosi cu privire la calatoria ce are sa urmeze, asa incat stim exact ce vrem sa facem pe drum si unde sa oprim. Peste catva timp, trecem si prin Bistrita, dar n-avem de ce zabovi; aici ne vom opri sa mancam, la intoarcere.

Treptat ne apropiem de munti si peisajul incepe sa se schimbe, locul podisului fiind luat pe nesimtite de primele ondulari ale Carpatilor Orientali. Parca si aerul e altul, caci avem ocazia sa-l simtim odata ajunsi in Piatra Fantanele, unde ne oprim pentru un scurt popas.
Ne aflam la hotarul dintre Ardeal si Moldova, locul plin de legenda, care desparte si totodata leaga cele doua taramuri mistice si atat de frumoase.

Sus, pe culmile insorite, ne oprim sa facem niste poze cu locul atat de cunoscut si indragit. Soarele scalda intinderea si crestele din zare, imbiindu-te la leneveala, pe bancile de la Hotel Castel Dracula, ccea ce si facem pret de o jumatate de ora. Oricum, nu ne strica si o cafea, asa ca intram.

Si fiindca e vremea amiezii, avem sa si mancam aici, cate o portie buna de sarmale cu smantana si mamaliguta, ne bem cafeaua pe terasa "survolata" de o multime de albine si  mai intremati, pornim la drum.

Suntem in Pasul Tihuta (numit și Pasul Bârgău), binecunoscut din romanul "Dracula", al lui Bram Stoker. In vremurile noastre "moderne", trecatoarea e mai degraba cunoscuta nu doar pentru frumusetea peisajului, dar mai ales, de la stirile TV, care nu prididesc sa  anunte despre incercarile nereusite ale camioanelor de a-l traversa pe timp de iarna, fiind echipate necorespunzator.

Noi n-avem insa problema asta, asa ca nu ne ramane decat sa ne bucuram ochii si sufletul cu minunatele peisaje care ne insotesc de-o parte si de alta a drumului, cale de kilometri intregi, pana la Vatra Dornei. Pe aceste taramuri, toamna incepe totusi sa-si faca simtita prezenta, caci varfuri ruginii se ivesc pe ici-colo, de prin vesmantul inca de vara al padurii.

Suntem in Moldova si sentimentul de liniste care ma insoteste de-a lungul acestui drum, pare sa fie mai intens aici, chiar daca sunt deja destul de obosita. Va trebui sa admiram din mers frumusetea locurilor, caci din pacate nu vom mai opri, nici macar pentru poze, pana la destinatie. Si-asa ne-am lungit destul de mult la Dracula "acasa".

Trecand prin Valea Putnei, Pojorita si celelalte mici localitati insirate de-a lungul drumului, rememorez clipele frumoase petrecute cu trei ani in urma pe aceste taramuri pline de spiritualitate si parca de-abia astept sa le traiesc din nou.

In Campulung Moldovenesc e iarasi agitatie; multimile de oraseni, deopotriva cu cele de turisti umplu strazile si parcul din oras. Nu ne oprim aici, caci mai avem doar putin si vom ajunge. Traficul greoi din oras ne mai intarzie putin, dar in sfarsit, in dupa amiaza de vara tarzie, ajungem in Vama si gasim destul de usor, Bucovina Lodge Pension.

Accesul la pensiune se face pe nistre stradute intortochiate, cu unde n-ai ce cauta fara GPS, ori daca nu cunosti locul. Sus pe deal, la capatul drumului cu panta deloc domoala si la marginea padurii, se afla pensiunea. Intram in curte, pe poarta mare din lemn, larg deschisa si oprim in curte. Iesim din masina si ne dezmortim oasele pret de cateva minute, in care aruncam ochiade atat imprejurimilor, cat si casei in care vom sta.

Nu pare sa mai fie nimeni in zona; doar o singura masina e parcata in curte, alaturi de a noastra. Casa ne impresioneaza  nu atat prin dimensiuni (parter, doua etaje si mansarda), cat datorita aspectului sau de casa tipic bucovineana, chiar daca accentele moderne iti sar imediat in ochi. Pe langa asta, peisajul care se zareste, cu satul la ceas tarziu de dupa amiaza, ne farmeca aproape instantaneu.

"Inceputul e bun" ii spun lui Marius si el ma aproba, in timp ce usa din spatele casei, unde se afla parcarea, se deschide si iese o doamna sa ne intampine. Ne ureaza bun venit in graiul cu accent moldovenesc si foarte amabila ne invita in casa. Pesemne e stapana casei ne gandim si o urmam de indata, lasand deocamdata toate bagajele in masina.

Interiorul vast al incaperii de primire, ne convinge imediat ca am venit in locul potrivit. Ne rotim ochii imprejur, cautand sa surprindem detaliii, in timp ce interlocutoarea noastra ne pofteste sa asteptam, pana ce va merge " sa o anunte pe doamna c-am sosit". Aha, deci nu e ea stapana casei, asa ca ne asezam in livingul mare, rustic, cu un semineu imens si mult lemn si asteptam.
Aceasta nu zaboveste prea mult, ci apare dupa cateva minute si ne intampina la fel de calduros ca si tovarasa ei mai inainte.

Unul din lucrurile care de asemenea m-au impresionat in Moldova data trecuta cand am fost acolo si avea sa se dovedeasca la fel acum, a fost si este amabilitatea oamenilor cu care am intrat in contact, dorinta lor de a-ti face mereu pe plac si a te simti bine, calmul acela ancestral care razbate din felul in care vorbesc si se poarta.

Dupa schimbul obisnuit de amabilitati si vorbe de bun venit, aflam ca in toate cele patru zile cat vom sta aici suntem singuri. Sezonul turistic aproape s-a incheiat, iar un grup de turisti tocmai a plecat, urmand ca altul sa ne ia locul chiar in ziua in care vom pleca si noi. Ne felicitam inca o data in gand pentru perioada aleasa si o urmam pe stapana casei, catre camera in care aveam sa stam.

Ne spune ca e una dintre cele mai frumoase camere pe care le are, cu terasa larga si vedere panoramica asupra satului. Nu putem decat sa ne bucuram, caci pana acum suntem tratati regeste.
Urcand scarile din lemn masiv si lustruit catre etajul intai al casei, ma opresc si fac cateva poze, drept amintire a acestei case deosebite in care vom sta.

Interiorul, cu obiecte de decor si covoare specific bucovinene, ma farmeca pe data si nu ma pot opri sa nu constat ca bunul gust, prin care proprietarii acestei case au reusit sa imbine traditionalul cu modernul, e la el acasa.

La capatul holului, ne oprim in dreptul usii de pe coltul stang, iar stapana casei ne deschide usa. Toate camerele din jurul nostru au cheile in usa, pe dinafara, semn ca sunt descuiate iar inauntru nu se afla nimeni.

Doamna ne prezinta camera, apoi terasa care ne incanta peste masura, apoi ne lasa singuri, nu inainte de a ne intreba ce vom servi la cina din seara aceasta. II spunem ca astazi vom sari peste cina, caci tocmai am mancat, dar cu siguranta in zilele care urmeaza vom fi curiosi sa gustam din bucatele bucovinene.

Ramanem singuri asadar si ca niste copii, ne aruncam pe spate, in patul larg, pe salteaua confortabila, savurand pret de cateva clipe, bucuria de a fi aici. Afara incepe sa se insereze, iar linistea care se asterne incet peste sat e intrerupta doar de cand in cand de cate un latrat de caine, ori de cotcodacitul gainilor care merg la culcare.

Ne revenim din visare si mergem sa ne aducem bagajele din masina. "Vecinii" nostri, de-acum fosti vecini as putea spune, tocmai se pregatesc de plecare incarcand de zor masina si pe cand noi reusim sa ducem totul sus, ei tocmai se astern la drum. Gata, suntem doar noi aici, straini, dar totusi cu inima atat de aproape de acest loc.
Ati avut vreodata sentimentul acela de "acasa" atunci cand v-ati aflat intr-un loc necunoscut dar prietenos? Ei bine, daca da, veti intelege cu siguranta ce vreau sa spun.

Ne intoarcem in camera si inainte de a despacheta, facem niste poze inauntru si pe terasa,  in putina lumina a amurgului.
Camera este spatioasa, in ton cu ceea ce-am vazut pana acum in restul casei, cu mobilier din lemn care vizeaza traditionalul, fara a-l lipsi de confortul modern. Patul matrimonial e foarte larg si singurul inconvenient e faptul ca va trebui sa ne acoperim cu pilota dubla, comuna, pe care de buna seama o vom trage de pe unul pe altul, toata noaptea.

In rest, putine obiecte, caci camera nu e prea incarcata: un dulap pentru haine, un fotoliu si o masuta pe care se afla televizorul.

Desigur c-am fi vrut un LCD la cele patru stele pe care le are pensiunea, dar e bine si-asa, oricum  nu ne vom petrece timpul in fata televizorului.

Intram in baie si suntem putin dezamagiti, caci ne asteptam sa fie pe masura camerei. In schimb, e destul de mica si inghesuita, dar va trebui sa ne descurcam cu ea cum este. Oricum, totul e curat, cabina de dus, vasul de toaleta si chiuveta, iar prosoapele puse la indemana, de un alb imaculat.
In afara de uscator pentru par, sapun si hartie igienica, nu exista insa alte materiale igienico-sanitare in baie, ceea ce ma face sa pun iar un semn de intrebare in dreptul celor patru stele ale pensiunii.

Asta este acum; in ansamblu suntem multumiti cu ce-am primit pentru ceea ce vom plati. Si apropo de asta, tarifele sunt in functie de perioada in care te cazezi, dar totul se poate vedea mai clar, la site-ul oficial al pensiunii, aici: http://www.bucovinalodge.com/ro/home.php.

Lasam deoparte "punctele slabe", iesim apoi pe terasa si admiram imprejurimile. Terasa din lemn, cu muscate rosii, e comuna cu camera vecina, insa nu ne deranjeaza, fiindca stim ca acolo nu e nimeni. Ne asezam pe cele scaunele de langa masuta si savuram momentul. Imaginea baii, cu micile neajunsuri, dispare pe data, cel putin pentru mine, la vederea panoramei de la poalele dealului.

Intregul sat e la picioarele noastre si putem zari pana departe, pana la primele culmi ale Obcinelor Bucovinene. Dealurile domoale sunt scaldate de ultimele raze aurii ale soarelui care tocmai apune.

Totul e atat de idilic, incat stiu cu siguranta ca ne vom simti foarte bine aici. Zabovim cateva zeci de minute pe terasa, inainte de a intra in camera sa despachetam. Ne intoarcem aici mai tarziu, dupa ce s-a inserat, iar peste sat se asterne un nor albastrui de fum, iesit din hornurile caselor apropiate.
Predomina acum mirosul de foc de lemne, care te imbie la un vin fiert si povesti la gura sobei, chiar daca afara e inca vara tarzie.

Tarziu, in noaptea tacuta, ne ducem la culcare linistiti, cu capul plin de vise despre ceea ce aveam sa facem in zilele ce vor urma.
Pare ca suntem acasa.

va urma