In toiul amiezii tarzii de vara, ne aflam in fata Minei de Sare (vezi impresii aici) si nu avem decat sa strabatem drumul lung de nici 500 de metri care duce de la mina la Biserica romano-catolica de peste drum, spre a o vizita. De fapt biserica este principalul obiectiv pentru care am venit pana aici, cu binecunoscuta icoana - copie dupa "Madona neagra", cea facatoare de minuni.
Soarele dupa amiezii ne arde capetele si ne incinge spatele in timp ce traversam drumul catre biserica, dar asta nu ne poate opri si nici caldura pe care ne asteptam sa o gasim inauntru, dupa racoarea atat de binevenita din adancul minei.
In timp ce stam in fata bisericii, nici tepenie de om nu se arata primprejur, pare ca suntem singurii care au cutezat sa iese in caldura torida. Nu intram inca, fiindca vrem sa facem cateva poze cu ansamblul bisericii si statuia Papei Ioan Paul al II-lea, care strajuieste in fata.
Biserica romano-catolica din Cacica, este construita la inceputul secolului trecut, de, de catre comunitatea poloneza din zona, creata aici datorita darii in folosinta a Minei de sare din Cacica.
Cu un secol in urma, muncitorii polonezi se rugau in interiorul minei, intr-o capela sapata manual si numita Capela Sf. Varvara (protectoarea minerilor).
Ulterior, s-a construit o mica bisericuta din lemn, unde a fost adusa o reproducere a Icoanei miraculoase a Maicii Domnului denumita "Madona Neagră" de la Częstochowa, Polonia (consulta Wikipedia.
Undeva la sfarsitul secolului al XIX-lea, pe locul fostei bisericute a inceput construirea actualei biserici, in stil neogotic, aceasta fiind terminata in anul 1903 si sfintita la data de 16 octombrie 1904.
Treptat si indeobste datorita icoanei "Madona Neagra", biserica a devenit un loc de pelerinaj important pentru crestinii catolici din Romania. Purtand hramul "Adormirea Maicii Domnului", a devenit obisnuinta ca pelerinajele sa se desfasoare in data de 15 august, cu ocazia celebrarii "Adormirii Maicii Domnului" si 8 octombrie, cand se sarbatoreste "Sfânta Maria a Rozariului".
In anul 2000, importanta acestei biserici ca centru de pelerinaj, a fost recunoscuta oficial in lumea crestina, caci Papa Ioan Paul al II-lea, a ridicat biserica la rang de "Basilica Minor" ("Bazilica Minora"). Dupa 10 ani, cu ocazia celebrarii a unui deceniu de la proclamarea rangului bazilicei, in fata acesteia a fost creat un scuar, in mijlocul caruia se afla statuia Papei Ioan Paul al II-lea.
Pentru a fi o bazilica minora, biserica trebuie sa indeplineasca anumite criterii: vechime, arhitectura, importanta istorica si religioasa, conferita de una numit eveniment istoric sau o relicva aflata in interior.
Biserica este construita in stil neogotic, din caramida rosie si odata intrati inauntru, constatam ca aici frumusetea si lumina materiala dar mai ales cea spirituala, sunt la ele acasa.
In spatele altarului deschis si pe peretii laterali, in mijlocul caruia pe iconostasul din lemn, se afla "Madona Neagra", sunt cinci vitralii deosebit de frumoase. Lumina patrunde cu putere prin acestea, facand ca ochiurile de sticla, sa straluceasca precum niste nestemate pretioase.
In afara altarului central, in bazilica se mai gasesc doua altare laterale, unul inchinat Sfantului Iosif, ocrotitorul familiei, iar celalalt, Sfintei Varvara, protectoarea minerilor. De asemenea, mai exista altare inchinate Fecioarei Maria, reprezentata in chip de "Regina Cerului și a Pământului", precum si facand parte dintr-un ansamblu "Pieta".
"O marturie scrisa de la sfintirea bisericii mentionează momentul asezării icoanei în noua biserica: <Emoționant a fost momentul în care, după ceremoniile de sfințire a bisericii, Excelența sa arhiepiscopul a adus cu mâinile sale proprii din capelă icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, așezând-o pe altarul principal, iar de aici cu ea a binecuvântat mulțimea. Nu a existat nici unul care să nu fi vărsat lacrimi de emoție, când Maica Domnului mulțumea tuturor pentru noul ei lăcaș. Apoi icoana a fost așezată pe altarul principal, pe care Regina cerului și-a luat locul cuvenit lângă Isus Cristos, prezent în preasfântul sacrament>".
Admiram in tacere pioasa toate aceste frumuseti si ne apropiem incet de primele randuri de banci, unde un preot, pesemne parohul acestei biserici, sta de vorba cu glas linistit, impreuna cu membrii unei familii, patru la numar.
Vazandu-ne, preotul ne pofteste cu glas senin si privire albastra, sa ne alaturam grupului, caci are sa impartaseasca si cu noi ceea ce le spusese lor deja si anume istoria bazilicii, nestiuta inca de noi.
Ne apropiem timizi si putin incurcati, fiindca nu voisem sa conturbam linistea acelor oameni, insa preotul ne asigura ca nu e deloc asa, lucru de care avem sa ne convingem imediat.
In jumatatea de ora care urmeaza, ascultam cu sufletele senine istoria acestei biserici, spusa de catre paroh cu glasul domol si cald, ne rugam cu totii pentru noi, pentru familii, pentru comunitate si pentru toate fiintele create de catre Dumnezeu, pentru cei vii si pentru cei morti. Ne abandonam cu totul istorisirilor spuse de preot si parca o piatra uriasa mi se ridica de pe inima, fara ca aparent, sa se fi intamplat nimic deosebit.
Este acelasi sentiment binecunoscut, pe care-l traiesc ori de cate ori intru chiar si pentru cinci minute intr-o biserica, fie ca s-o admir, fie ca sa ma rog, ori deopotriva amandoua. Ma bucur ca si Marius simte la fel, caci imi impartaseste lucrul acesta, de indata ce iesim din racoarea bazilicii, in aerul toropitor de afara.
Pasim in caldura de afara si mai admiram inca o data bazilica, cu statuia Papei in fata, eu intrebandu-ma in gand daca le voi revedea candva...
Si-n timp ce ne indepartam, imi simt sufletetul usor si binecuvantat: aici am simtit ca sunt "Totus Tuus" ("Cu totul al Tau" - inscriptie pe statuia Papei Ioan Paul al II-lea, reprezentand motto-ul sau apostolic).
sursa: Wikipedia
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu