Bărbaţi la cratiţă

Inca un an in care stam acasa de sarbatori. Dar nici nu-i rau, avand in vedere ca ne-am adunat cu totii iarasi. Conform zicalei "Daca nu vine muntele la Mahomed, se duce Mahomed la munte", fiindca n-am putut merge sa sarbatorim pe alte meleaguri, au venit ai nostri de-acolo la noi.

Se intrevad iar timpuri vesele,  discutii interminabile despre te miri ce pana la ceasuri tarzii, rasete zgomotoase si mai presus de toate, mancare buna. Si multa.
Dovada a faptului ca nu m-am inselat, am sa povestesc mai jos, despre cum ne-am petrecut noi Anul Nou... mancand.
Nu putini sunt cei care prefera revelioanele zgomotoase, cu cat mai multa lume, cu muzica si etc. Pentru mine insa, a fost suficient ca m-am putut afla din nou impreuna cu ai mei, lucru pe care-l facem de trei ani incoace, la sarbatorile de iarna.
Nu intru prea mult in amanunte despre Craciun sau Revelion, caci nu asta e subiectul de azi. Important e c-au trecut cu bine si cu veselie si-am fost cu totii la aceeasi masa, multumesc lui Dumnezeu.

Carevasazica, dupa ce-am mancat bine si-am petrecut un timp placut in cele trei zile de Craciun, care ne-a fost primul gand ivit in minte? Ce facem de Anul Nou? Asta pe langa traditionala iesire de la miezul noptii in centrul orasului pentru a vedea focul de artificii si "binemeritatul" somn de pe la orele 2.00 incolo.
Prin "ce facem" a se intelege "ce mancam", vreau sa spun.

"Ceva usor, fara prea multe feluri!" au sarit care mai de care cu gura, in timp ce imi spuneam in sinea mea "E clar, iar o sa ne indopam". N-am comentat nimic in schimb si recunosc, nici nu m-am oferit sa gatesc. In afara unei modeste salate de vinete, care nu stiu cum se face dar nu se da dusa dintre aperitive mai de fiecare data, nu-mi voi aduce cu nimic contributia la minunata, mareata si preaincarcata masa de Revelion. Sigur, doar la spalatul de vase de dupa.

In schimb, dupa cum ma asteptam, s-a oferit sa gateasca Marius, iar cumnatu-meu, imediat i-a tinut isonul. Si uite-asa, dintr-o gluma in alta, desi Marius vorbeste cat se poate de serios, barbatii nostri aveau sa ne gateasca in noaptea de Anul Nou. Singura conditie pusa de ei, a fost ca femeile sa nu intre in bucatarie cat timp gatesc ei si sa nu se amestece nimeni in "oala" lor. Simplu nu?

Nu stiu ceilalti ce gandesc, dar mie-mi convine de minune. Stiu cam ce le poate capul (si mainile) barbatilor carora le place sa gateasca, atunci cand se hotarasc sa se amestece printre cratite. Asadar, de Revelion, vom avea "men at work". Exceptie face desertul, care va fi pregatit de cumnata mea.

Zis si facut. Dupa cateva zile in care se bate si dezbate meniul, dupa interminabile discutii intre unii si altii carora nu le conveneau cele vreo 5-6 variante propuse, dupa alergaturi pentru ultimele cumparaturi, in sfarsit iata-ne si-n ultima noapte a anului trecut, unii gata de gatit, iar altii, de mancat.
Meniul e pina la urma unul extrem de simplu si fara prea multe "fineturi", pentru a fi pe placul tuturor.

Au picat la "cenzura" alte variante mai interesante, acompaniate de sosuri precum cel de gorgonzola picante sau cel de merisoare... Pacat ca Marius a omis o conditie la fel de importanta ca si cea ca femeile sa nu-si bage nasul prin bucatarie si anume, sa nu si-l vare nici in meniu. Ce atatea aprobari, as fi preferat sa fi fost o surpriza meniul lor pentru meseni, iar nu sa fie atat de intens dezbatut inainte.

M-am luat cu vorba, dar vreau sa fie foarte clara importanta actiunii pe care aveau s-o intreprinda barbatii nostri, precum si a noptii care avea sa urmeze, noapte in care barbatii vor gati, iar femeile vor sta la masa asteptand a fi servite. Si pentru a da si mai multa greutate acestei incercari, mai spun doar ca la gatit au fost doi, iar la masa, patru femei.

Loc de desfasurare: bucataria plus sufrageria mamei soacre. Ustensile de gatit precum tigai, cutite si altele necesare bucataritului, aduse de-acasa, ca deh, sunt mai "profesionale". Gata, cu asta am terminat cu introducerea destul de lunga, asadar iata faptele:

Bauturi: de la apa si tuica, la vin alb si rosu si evident, nelipsita sampanie.

Aperitive: branzeturi si afumaturi, salate de icre si de vinete, oua umplute, masline, muraturi.

Fel principal: Mix de carnuri de porc la gratar, cu garnitura de cartofi umpluti cu branza la cuptor, morcovi caramelizati si zucchini la tigaie.

Desert: Tiramisu cu mere coapte.

Am reusit sa fac doar cateva poze, incercand sa respect promisiunea de a nu intra in bucatarie, dar totodata sa surprind farmecul pretiosului moment. Din cauza asta, multe sunt pur si simplu instantanee mai mult sau mai putin reusite si fara mari pretentii; din "culisele" dezmatului culinar as putea spune.

Am aflat ulterior si modul in care au gatit. Iata:

Mix de carnuri de porc la gratar, cu garnitura de cartofi umpluti cu branza la cuptor, morcovi caramelizati si zucchini la tigaie.

Ingrediente:
- cotlet de porc
- muschiulet de porc
- jambon afumat
- 8 cartofi de dimensiuni mari
- 6 morcovi de asemenea mari
- 3 zucchini
- 4-5 catei de usturoi zdrobit
- branzeturi: 2 cutii de Almette, 200 g de cascaval, 200 g Cheddar, 200 g parmezan
- 40-50 g (1/4 pachet) unt
- 2-3 linguri de ulei de masline
- putin vin rosu
- 2 lingurite de zahar brun
- sare si piper proaspat macinat, dupa gust

Mod de preparare:

Toate carnurile au fost spalate si sterse de apa, apoi condimentate cu sare si piper. De fapt operatiunea asta a fost facuta cu o seara inainte, asa incat carnea a avut timp sa se patrunda cu aromele.

Dupa ce-au ciocnit cate un paharel de tuica pentru reusita actiunii, barbatii nostri au fost gata de "atac".

Au spalat si curatat toate legumele de coaja, cu exceptia zucchinilor. Cartofii au fost taiati in doua si scobiti cu o ustensila speciala (se pot scobi si cu lingurita sau cu cutitul), pina ce au capatat forma unor barcute.

In paralel au facut umplutura de branzeturi. Toate branzele tari au fost date pe razatoarea cu ochiuri mari, au fost amestecate cu Almette, a fost adaugat usturoiul zdrobit si putin piper.

Cu compozitia rezultata, au umplut jumatatile de cartofi, le-au asezat in tava pe hartie de copt, dupa care le-au introdus la cuptor, la foc mediu (180 grade la cuptorul electric), timp de circa 40 minute, pana cand s-au rumenit frumos.

Au taiat morcovii in doua, iar fiecare bucata rezultata a fost taiata in patru, intrucat legumele au fost destul de mari.

In tigaie au topit putin unt in uleiul de masline, apoi au asezat morcovii in tigaie, pe foc mic, pana cand amestecul de ulei, unt si zeama de morcovi a inceput sa scada. Au adaugat 3-4 catei de usturoi taiat marunt, vinul rosu si zaharul brun, au sarat si piparat totul. Morcovii trebuie intorsi din cand in cand si lasati pe foc pina ce se caramelizeaza.

Zucchini au fost taiati in rondele de 1 cm, condimentati cu sare si piper, apoi prajiti in tigaie, la foc iute, timp de 2-3 minute pina se rumenesc pe ambele parti.

Si in sfarsit, a fost prajita carnea, doar cateva minute pana ce a devenit brun-aurie, avand grija sa nu o intepe cu furculita, ci sa foloseasca un cleste de bucatarie pentru a o intoarce de pe o parte pe cealalta.

Servire:

Toate bunatatile au fost servite calde, intrucat bucatarii nostri au avut grija sa le tina la cald pana cand totul a fost gata. "Platingul"  a fost dupa cum i-a dat fiecaruia prin cap sa si-l compuna, caci la masa fiind, numai grija asta n-am mai avut-o. Am fost preocupati mai degraba de a gusta cat mai repede din ceea ce se afla in farfurie.
 

Sa nu uitam insa de miezurile scobite ale cartofilor, sub forma unor semisfere dodoloaţe, care au fost folosite ca garnitura, la masa de a doua zi. Pentru asta, au fost amestecate cu ulei de masline si rozmarin proaspat tocat (din ghiveci) plus niste bucatele (resturi din jambon) de afumatura, apoi condimentate cu sare si piper.
Au fost introduse la cuptor, la foc mediu, timp de aproximativ 40 minute, fiind amestecate si verificate din cand in cand.

 E de prisos sa spun ca la final toata lumea era multumita si satula; ca fiecare si-a satisfacut fie pofta de gatit, fie pe cea de mancat, ori pe amandoua deopotriva.
Anul Nou a venit in casa noastra gasindu-ne pe unii plini de voie buna, pe altii somnorosi, dar cu siguranta cu burtile pline.


As repeta oricand, cu mare drag, aceasta experienta (ceea ce va doresc si voua).
Complimente bucatarilor!

P.S. A nu se intelege ca tot ceea ce se vede in poze a fost devorat la o singura masa.