Cannelloni con carne

Mancam paste destul de des, gatite acasa ori cand avem de ales dintr-un meniu a la carte, pe undeva, prin locurile colindate de noi.

De ce? Pentru placerea gustului si pentru diversitate, atat a pastelor cat si a modului de preparare.
Iata spre exemplu, Wikipedia ofera lista tipurilor de pasta italienesti, nu mai putin de 170 la numar! Asta ca sa nu mai vorbim de nenumaratele retete cu paste existente in cartile de bucate, de unde fiecare poate alege sa gateasca ceea ce i se potriveste mai bine priceperii si gustului.

Aventuri la Grutten Hütte - Partea I: De la Ellmau la Grutten Hütte, in rezervatia naturala Wilder Kaiser

E primul weekend al uneia dintre vacantele de toamna avute,  vremea e superba si totul merge bine.

Tocmai sosisem in urma cu o zi la Munchen si deja facem planuri. Evident, nu putem rata o astfel de ocazie, trebuie sa mergem undeva, de preferinta afara, la aer. Riscam si trecem peste faptul ca venim dupa o perioada de oarecare inactivitate fizica, dupa o vara lunga si obositoare si nu suntem in forma (mai ales eu), asa ca deschidem ghidul montan. Ne documentam si in final alegem o zona in care nu mai fusesem pina atunci si anume Kaisergebirge, in Tirol.

Beauty salon canin

Va mai amintiti povestea lui Ali, catelusa care traieste singura si are in grija o casa nelocuita?
Daca nu, vedeti aici, in articolul mai vechi, numit "Un catel cuminte si credincios".

Ieri cand am intrat in curte, nici urma de Ali. Am avansat incet pe aleea de la intrare, asteptand ca ea sa zbugheasca de nicaieri, ca de obicei. Nimic insa. Ce s-o fi intamplat?

Ajungem in curte si vedem pe fotoliul pe care doarme ea de obicei, un ghemotoc de blana, nemiscat. Imi sta inima-n gat si ma gandesc instantaneu, la ceva rau.
In timp ce gandesc cu voce tare, dintr-o data ghemotocul tasneste din fotoliu si incepe sa ne latre, de ti-e mai mare dragul s-o auzi! Asta in timp ce incearca dand din toate labutele, sa se descalceasca dintre pernitele si blanita care-i acopera "cuibul".

Omagiu, bunicului meu

 

Bunicul meu a fost cel care mi-a insuflat dragostea pentru natura, pentru lectura si frumos. N-am sa pot niciodata sa-i multumesc indeajuns pentru asta.
Si acum, cu mai bine de peste 25 de ani de la trecerea lui in nefiinta, imi aduc aminte cu drag de el, de lungile noastre plimbari in natura si mi se umezesc ochii.

Am avut marele noroc de a creste alaturi de bunicii mei si pot sa va spun ca a fost o mare bucurie pentu mine, sa-i pot avea alaturi. Primii mei ani de viata I-am parcurs sub ochii bunicilor, caci pina la varsta de 6 ani am locuit impreuna. In copilarie, dar si cativa ani dupa ce-am crescut si ne-am despartit mergand fiecare dintre noi la casa lui, eu impreuna cu parintii, n-a fost zi in care sa nu fiu alaturi de bunicul meu.

Memorialul de la Dachau

Cand spui Dachau, ca turist ai in minte cateva obiective importante: Schloss (castelul) Dachau, Rathauss (Primaria), St. Jakob Kirche (biserica Sf. Iacob) si Schloss (castelul) Schleissheim – nu neaparat in aceasta ordine. Iti stabilesti prioritatile si pornesti sa le vizitezi.
Dachau e un oras in sudul Bavariei, foarte aproape de Munchen, un drum de 20 km care poate fi parcurs cu masina sau cu S-Bahn (tren care leaga Munchenul de suburbii - se ia din orice statie de metrou). 

Cu toate astea, Dachau mai inseamna ceva... Inseamna o pagina neagra in istoria natiunii germane si totodata a omenirii, prin ceea ce a reprezentat lagarul de concentrare de la aici. In timp, numele „Dachau” a devenit sinonim cu lagarul, iar in epoca moderna, cu Memorialul de la Dachau. Pentru ca lagarul a fost demolat partial si reconstruit, iar locul a fost transformat intr-un muzeu al comemorarii victimelor regimului nazist.   

Cetatea ţărănească de la Câlnic

Intr-o dupa amiaza frumoasa si (prea) calduroasa de vara, ne aflam mai multi, pe drumul catre casa. Ne petrecusem ziua la Sibiu, umbland in lung si-n lat si-acum eram in masina, destul de toropiti de caldura.
Cuiva dintre noi i-a venit ideea sa mergem sa vizitam cetatea de la Câlnic aflat in zona. Niciunul n-o vazusem, iar acum era ocazia potrivita – doar putin aveam sa ne abatem de la drumul nostru, asa ca, am fost cu totii de acord.

Home made slow food: Bográcsgulyás

Ieri a fost urat afara cum ar zice unii, ploios si intunecat, cum imi place mie. Oricum, dimineata n-a fost vreme de iesit la plimbare, chiar daca termometrul arata 10 grade, deci mult prea cald pentru ianuarie.
In plus, trebuia sa mancam ceva la pranz, asa ca ce ne-am spus, hai sa facem gulas, mai ales ca aveam carnea potrivita pentru asta.

Despre leucemie - Inceputuri



In  urma cu mai bine de un an, in 14 octombrie 2013 am fost diagnosticata cu leucemie. Mai précis, diagnosticul oficial e "leucemie granulocitara cronica, cu puseu limfoblastic". Suna rau, stiu.
Daca a fost un soc? Pentru mine, nu chiar. Pentru ai mei? Cu siguranta, da. Cel putin, unii dintre ei, asa au reactionat. Altii, cum e M., n-au lasat sa se vada prea tare, si lucrul asta m-a ajutat mult. Oricum, toti s-au comportat admirabil, cum am putut ei mai bine. Ori poate nu le venea sa creada?

Dimineata la fereastra mea

O noua dimineata, un nou inceput...Si eu fac parte din el...Din nou...
Nu pot decat sa ma bucur ca sunt aici. Nu conteaza daca e frumos sau urat afara, daca ploua sau e ceata, daca e iarna sau vara... Conteaza doar ca e o noua zi si eu fac parte din ea...

Nici nu mai stiu ce-a fost ieri, nici nu mai conteaza. Ma ridic si pornesc iar la drum, ca in fiecare dimineata.Soarele a rasarit din nou la fereastra mea. Timid la inceput, cu cerul  invaluit in negura. Astept sa vad daca razbate...

Excursie la Murnau am Staffelsee

Despre Murnau am Staffelsee se pot spune destule. Este un mic orasel in sudul Bavariei, pe malul lacului Staffel (in germana „Staffelsee”, pentru ca aici toate lacurile poarta denumirea de „See”), situat la vreo 70 km la sud de Munchen. Daca mergi putin mai la sud de Murnau (cca. 25 km), ajungi la Garmisch-Partenkirchen, unde practic esti deja in Alpi.

Murnau este de asemenea centru cultural in care se desfasoara nenumarate evenimente artistice, festivaluri, sunt expozitii permanente de pictura, dar totodata e o statiune de munte apreciata de germani dar si de straini. Oraselul – mai degraba un „targ”, asa cum singur isi spune, este foarte vechi, atestat documentar undeva la 1100. Prin secolul IX a fost devastat de un incendiu, fiind ulterior recladit. Aici s-au stabilit o multime de personalitati ale vietii artistice, printre care doi pictori ale caror opere sunt acum gazduite de catre muzeul local: Gabriele Münter si Vasili Kandinski, despre care voi vorbi putin mai tarziu.

Cozonacii de Craciun

Stiu, a trecut Craciunul cam demultisor si m-am trezit si eu acum, cu reteta de cozonaci.
Chestia e in felul urmator: nu vreau sa dau lectii despre cum se fac cozonacii, reteta e simpla, banala chiar fata de multe altele; vreau mai mult sa va arat ca in sfarsit mi-au iesit si mie cozonacii!

Cativa ani la rand, "din an in Pasti" cum se spune, am tot experimentat cum se fac cozonacii si de fiecare data am gresit cate ceva si trebuia sa cer ajutorul, ca sa-i duc la bun sfarsit. De ce? Fiindca asa cum am spus aici, in materie de "dulce" nu stiu decat sa fac niste chestii foarte simple. Pe langa faptul ca sunt un anti-talent la gatit, nu am nici rabdarea necesara pentru asa ceva.
Acum intelegeti de ce ma mandresc ca mi-au iesit cozonacii ;-)

Un catel cuminte si credincios

Azi am fost iar la Ali. M-am dus impreuna cu S., ca de obicei. L-am gasit bine, ceea ce n-a putut decat sa ma bucure.
Intotdeauna ma bucur cand vad ca animalutele sunt bine si pe cat posibil, nu sunt chinuite. Pentru ca in Romania, asta este o foarte mare problema, la fel de mare ca si reversul ei, adica oameni chinuiti de animale.
De ce se intampla asta? Pentru ca suntem nepsasatori, cinici si cruzi. Si necivilizati.

Gradul de civilizatie al unei natiuni este determinat de felul cum isi trateaza femeile si animalele”. – Mahatma Gandhi. 
No comment.

Cheile Turzii - Sus, pe creste si prin defileu

Intotdeauna mi-au placut Muntii Trascaului. Sunt usor accesibili, foarte spectaculosi si dau posibilitatea si drumetilor fara pretentii sa simta c-au ajuns pe o inaltime, fara a-si fi dat sufletul pentru asta. Vreau sa spun, celor fara pretentii dar totusi cu un minim antrenament.
Cheile Turzii se inscriu in aceasta categorie, a locurilor bune de batut cu pasul, fie ca alegi sa treci prin defileu, fie te plimbi pe crestele care-l strajuiesc de-o parte si de alta. In rest, locul e unul din „paradisurile” amatorilor de escalada si a parapantistilor.
Facand parte din prima categorie, ne-am hotarat si noi la inceputul verii, sa cunoastem locul respectiv, pe care altminteri il admiraseram doar de la distanta, de pe soseaua care ne duce adesea la Cluj.

Copacul cu bufnite

Acum doua zile, iesim la plimbarea noastra obisnuita de seara. Trecem ca de obicei, si prin parcul central al orasului. E ora inserarii deja, cand ziua incepe sa se impleteasca cu noaptea, adica destul de devreme in timpul iernii.
Aproape de iesirea din parc, trecem pe sub un copac batran, caruia gerul si vijeliile din iarna asta, n-au reusit inca sa-i smulga frunzele. Fiindca in parc e ca de obicei foarte curat, ne atrage atentia (din nou), mizeria de sub acest copac. Uite ce-au facut iar ciorile, ne spunem si dam sa trecem mai departe.

Grossglockner Hochalpenstrasse, drumul printre nori

Sfarsit de septembrie cu vreme superba. Ne aflam la Muenchen, de unde ne repezim incoace si-ncolo, dornici sa vedem cat mai multe, in scurtul timp care ne-a mai ramas pina la revenirea in tara.
De o saptamana facem planuri ca in acest weekend sa mergem in Austria, pentru a traversa muntii catre Italia, dar nu oricum, ci pe cea mai frumoasa sosea alpina, celebra Grossglockner Hochalpenstrasse

Kaesekuchen (Cheesecake) sau pe romaneste, prajitura cu branza

Azi am facut Kaesekuchen, fiindca maine e ziua soacrei. De fapt chiar acum cand scriu, e in cuptor. Prajitura, nu soacra! Sper sa-mi reuseasca si sa nu ma fac (prea tare) de ras. Nu sunt eu mare bucatareasa, de fapt nici nu-mi place sa gatesc (o fac doar de nevoie ;-) doar ca din cand in cand, ma apuca asa cate-o chestie si ma apuc de prajiturit.

In total, stiu sa fac 4 chestii dulci: Kaesekuchen, prajitura cu dovleac (e destul de asemanatoare cu prima), pandispan si un soi de fursecuri care am observat ca au mare trecere. Deci, treburi destul de simple si care sa nu-mi puna rabdarea si nervii la incercare. Ajunge deocamdata, pentru cineva caruia nu-i place sa petreaca prea mult timp la cratita. Rusinos totusi, la varsta mea :-(

La Rimetea, pe Piatra Secuiului

In toamna lui 2012 ne-am trezit ca musai trebuie sa urcam pe Piatra Secuiului (vezi Wikipedia). Zis si facut. A, nu stiti unde-i asta? Daca treci vreo 20 km de Aiud (localitate in Jud. Alba), inspre Muntii Trascaului (din lantul Carpatilor Occidentali), strabati Cheile Aiudului (sau Valisoarei) , ajungi in satul numit Rimetea. Asezamantul e dragut si cochet, cu case specific maghiare, zugravite mai toate intr-un alb imaculat, cu garduri si porti in culoari contrastante, majoritatea verzi si nelipsitele muscate rosii, carnoase, la toate ferestrele.

Garni Jakober Hotel**** (Tux-Vorderlanersbach)

Am petrecut doar o noapte la Hotel Garni Jakober, insa voi scrie cateva randuri despre el, pentru cazul in care cineva ajunge prin zona Tux – Vorderlanersbach. Merita a fi luat in seama, daca vreti sa va cazati in conditii excelente.
Hotelul se afla in Tux, in Tirol, intr-o zona deosebit de frumoasa, in apropierea ghetarului Hintertuxen. Este una dintre cele mai apreciate zone de schi si sporturi de iarna, precum si un punct de plecare in drumetii montane, pe timp de vara.

Un peisaj de vis in Tux-Vorderlanersbach

Ca de obicei, ne place sa luam vacanta in septembrie: nu e nici cald nici frig, nu e aglomeratie fiindca sezonul e cam pe gata, avem noroc de vreme buna.
Intr-o toamna, ne-am decis la un moment dat pentru o excursie de o zi in Tirol si anume intr-o mica localitate numita Tux din Austria, noi avand "tabara" in Muenchen.
Distanta intre Muenchen si Tux (foarte aproape de Innsbruck) nu e mare, aproximativ 170 km, din care cea mai mare parte pe autostrada, asa ca, dupa mai multe opriri pe drum, am ajuns destul de repede.

"Ciuperca Mica", Sovata - Un loc in care se mananca bine

Ca de fiecare data, inainte de a poposi undeva, caut cat mai multe informatii despre locul respectiv. Asa am gasit niste recenzii pe internet despre restaurantul Ciuperca Mica din Sovata. Apoi am mers pe  site-ul oficial al restaurantului, unde poti gasi informatiile necesare, din pacate doar in limba maghiara. Acum 3 ani cand l-am vizitat noi, site-ul era bilingv, asa incat am priceput si noi despre ce e vorba; intre timp, lucrurile s-au schimbat. Mde...

Cu toate astea insa, voiam niste pareri ale celor care trecusera si eventual mancasera acolo; pacat ca n-am gasit prea multe, fiindca locul intr-adevar merita laudat.

Pensiunea Heidi**, Vartop – Judetul Alba

M-am gandit daca merita sa scriu sau nu despre pensiunea Heidi, din moment ce n-am prea multe de laudat... Pina la urma, mi-am spus ca devreme ce pensiunea are un singur review pe Am Fost Acolo (care a contribuit din plin la inducerea mea in eroare), trebuie sa-mi spun si eu parerea, ca sa echilibrez putin gradul de obiectivitate.

De ce? Pentru ca in celalat review de pe site-ul respectiv, locatia e prezentata ca fiind ceva mirific, iar eu n-am simtit deloc cum c-ar fi asa.

Padurea de Smarald***, Agapia - Judetul Neamt

O parte a vacantei din toamna anului 2012, am petrecut-o vizitand Moldova. Dupa indelungate cautari pe internet, am optat pentru pensiunea Padurea de Smarald din Agapia, la care urma sa stam 3 nopti, dupa care, ar fi trebuit sa mergem spre nord, in Bucovina, la o alta pensiune pe care o alesesem in acelasi mod.

Am ajuns la Padurea de Smarald intr-o frumoasa dupa amiaza de Septembrie si... nu ne-a mai venit sa plecam de-acolo.
 Dupa o zi si o noapte petrecute aici, ne gandeam deja sa anulam rezervarea din Bucovina, pentru a ramane intreaga saptamana la Padurea de Smarald, ceea ce s-a si intamplat

Bine ai venit in Coltul de scris!

Despre mine...

Sunt un om obisnuit, care nu surprinde prin nimic deosebit. Locuiesc intr-un oras mic, intr-un apartament, dar visez permanent sa am o casa, cu o gradinuta. Un vis care probabil nu se va realiza in viata asta ;-) Vom vedea...

Am cel mai bun sot din lume (pe nume Marius) si nu avem copii; suntem doar noi si viata noastra obisnuita.
Imi plac lucrurile frumoase si natura cu toate minunile ei, cu animale si plante. Visez sa am candva un catel si o pisica.