luni, 19 ianuarie 2015

Copacul cu bufnite

Acum doua zile, iesim la plimbarea noastra obisnuita de seara. Trecem ca de obicei, si prin parcul central al orasului. E ora inserarii deja, cand ziua incepe sa se impleteasca cu noaptea, adica destul de devreme in timpul iernii.
Aproape de iesirea din parc, trecem pe sub un copac batran, caruia gerul si vijeliile din iarna asta, n-au reusit inca sa-i smulga frunzele. Fiindca in parc e ca de obicei foarte curat, ne atrage atentia (din nou), mizeria de sub acest copac. Uite ce-au facut iar ciorile, ne spunem si dam sa trecem mai departe.


Spun "din nou", fiindca am mai observat mizeria facuta de pasari sub pomul respectiv, dar intotdeauna am presupus ca ciorile sunt responsabile pentru asta si niciodata nu ne-am ridicat privirea in sus.
De data asta insa o facem si nu mica ne este mirarea cand vedem ca pomul e plin de bufnite!

Ne oprim si facem cateva poze cu telefonul, dar destul de neclare, din cauza luminii.





Din curiozitate, aseara ne intoarcem din nou la pomul cu pricina, putin mai devreme, sa prindem lumina mai buna. Luam si aparatul de fotografiat, convinsi ca reusim niste poze ceva mai bune.
Colonia de bufnite e tot acolo si doarme dusa. Nimic nu le deranjeaza: nici trecatorii din parc, niste masinile din jur si nici chiar clopotele bisericii de langa parc.  Iata:




Cred c-am numarat cel putin vreo 25 de bufnite, dormind nemiscate si infoiate!
Una singura isi deschide ochii mari si ne priveste sau cel putin asa ni se pare. Reusim sa facem un zoom in care apare ca o faptura ciudata, cu ochii in flacari, luata parca din filmele cu vampiri.
Oricum, sunt simpatice, asa cum stau imperturbabile pe ramuri.Nimic de speriat, totusi ;-)




Fotografiem cat si cum vrem, in continuare. Nicio reactie din partea lor...
Cativa trecatori prin parc, vazand ce facem, ridica ochii, vad si ei bufnitele si se mira la randul lor. Raman si ei cateva minute, sa contemple "tabloul" cu bufnite.




O ora si ceva mai tarziu, mai trecem o data prin parc, sa vedem daca s-au trezit. E deja intuneric deplin si pomul e gol. Totusi, la un moment dat, se aude un falfait si uitandu-ne vedem niste aripi larg desfacute, luandu-si zborul in noapte.
E precis una intarziata, care nu s-a putut trezi la timp, sa plece la vanatoare alaturi de suratele ei.

Simpatice!  Plecam mai departe.

P.S. M-am documentat acasa, ca sa stiu ce vazusem. Iata, e vorba despre Bufnita Mare Cornuta (Bubo Virginianus).

P.S.2 Ieri mi-a atras atentia cineva pe Facebook, ca sunt mai degraba Ciufi de Padure.  Se pare ca bufnitele au capul mult mai mare. Marturisesc ca nu stiam sau nu m-am documentat prea bine.