21 Decembrie, noaptea cea mai lunga. Solstițiul de iarna.

Solstiţiu înseamnă "soare nemişcat". În emisfera nordică, în care se află şi România, 21 decembrie este prima zi de iarnă astronomică - cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului. De la această dată, ziua începe să crească iar noaptea se scurtează.   

Cea mai veche referinţă scrisă despre o sărbătoare ce marca reîntoarcerea soarelui (solstiţiu) a fost găsită în antichitate, în Mesopotamia. Sărbătoarea, care ţinea 12 zile, avea drept scop să-l ajute pe zeul Marduk să îmblânzească monştrii haosului pentru încă un an. 

Potrivit cercetătorilor, pietrele de la Stonehenge datează, cu aproximaţie, din 2050 i.Hr. şi se presupune că au fost astfel poziţionate încât lumina soarelui la apus la dată solstiţiului de iarnă să cadă într-un fel anume.
 

Patru momente importante sunt pe parcursul unui an: cele două echinocţii, primăvara şi toamna, precum şi cele două solstiţii, vara şi iarna. Miercuri seara (21 decembrie 2016, ora 21.44), Soarele va intra în semnul Capricornului şi noi trăim momentul solstiţiului de iarnă, care marchează începutul iernii astronomice.

Este momentul când planul determinat de centrul Soarelui şi de axa de rotaţie a Pământului este perpendicular pe planul orbitei Pământului, iar unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiază este cel mai mic. În consecinţă, atunci când în emisfera nordică are loc solstiţiul de iarnă, în emisfera sudică are loc solstiţiul de vară (unghiul făcut de razele soarelui cu orizontul la amiaza este cel mai mare), fiind ziua cea mai lungă din an.

 Cuvântul '"solstiţiu" provine din latinescul "solstitium" (sol - soare, sistere - oprit, nemişcat). De-a lungul istoriei, solstiţiul de iarnă a fost prilej de numeroase sărbători, festivaluri păgâne şi serbări religioase. La romani, el era asociat Saturnaliei, o sărbătoare în onoarea zeului roman Saturn, timp al distracţiior, băuturii în exces şi orgiilor, care se termina cu sacrificii umane. Prima zi de Saturnalii la Roma începea la mijlocul lunii decembrie şi continua până pe 1 ianuarie.

La mijlocul lui decembrie, pe data de 25 decembrie, romanii au calculat că Soarele este la refluxul său cel mai scăzut. Împăratul roman Iulius Cezar a fost cel care a instituit Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie, cu toate obiceiurile romane de Saturnalii.

În trecut, în Dacia, momentul solstiţiului de iarnă era marcat prin obiceiul urcării pe munte, cu torţe aprinse, pentru a întâmpina răsăritul Soarelui şi a se închina acestuia, precum şi altor zeităţi. După rugăciune, se ţineau petreceri cu foc, se cânta şi se dansa până la asfinţit, când oamenii coborau la casele lor.

După cucerirea Daciei de către romani, substratul autohton al sărbătorilor de iarnă a fost îmbogăţit cu Saturnaliile şi Calendele lui ianuarie. Saturnaliile (17-23 decembrie) erau sărbători romane închinate zeului Saturn şi soţiei sale Ops, care personifică rodnicia pământului. În spaţiul mioritic, Saturn a fost identificat de antici cu Zamolxes.

Calendele lui ianuarie reprezintă sărbătorile de început de an, deosebit de venerate la romani, când îşi ofereau daruri şi îşi transmiteau urări. Atunci se împărţeau ramuri verzi de laur sau palmier pe care erau prinse smochine, turtă dulce sau alte daruri, tradiţie transmisă poporului nostru prin obiceiul Sorcovei.

Tot de la romani s-au transmis în credinţa solară a strămoşilor noştri elemente din cultul lui Mithra, sărbătorit pe 25 decembrie ca Sol Invictus (Soare invincibil). Religia creştină nu a eliminat complet tradiţiile şi obiceiurile popoarelor, dar a înlocuit zeii păgâni cu sfinţi creştini. 

Pentru credincioşi, Crăciunul înseamnă Naşterea Domnului, însă iniţial această mare sărbătoare nu era pe 25 decembrie, zi închinată lui Mithra, ca Soare invincibil, ci pe 6 ianuarie, când azi sărbătorim Boboteaza.

SOLSTIŢIUL DE IARNĂ în lume:

Sărbătoarea evreiască Hanuka este asociată de asemenea, solstiţiului de iarnă, iar mulţi afro-americani sărbătoresc în această perioadă Kwanzaa. 

La rândul lor, japonezii celebrează de ziua solstiţiului de iarnă, pe 21 decembrie, ieşirea din peşteră a zeiţei Amaterasu (în mitologia niponă, Zeiţa Soarelui), cea mai importantă zeitate şintoistă. În timpul Cel de-al Doilea Război Mondial, familia regală japoneză s-a proclamat descendentă a zeiţei Amaterasu, iar împăratul a fost oficial considerat divin.

Religia hindusă este printre singurele care nu are o sărbătoare care să corespundă solstiţiului de iarnă.

sursa: descopera.ro, youtube.com