ZAMA, (cu) gust de Transilvania

In centrul Clujului, pe strada Napoca, cea care leagă Piata Unirii de Piata Lucian Blaga, la numarul 16, intr-o cladire veche de la 1914, se afla Zama Bistro, unul dintre cele mai indragite si populare restaurante din Cluj. Trebuie sa spun de la inceput, ca localul nu este unul "de fiţe", ci dimpotriva, unul la care te poti duce fara grija, atunci cand ai chef sa mananci ceva bun, traditional, autentic, la preturi care nu iti ridica parul in cap. In sensul acesta, sigla restaurantului spune totul si il autodefineste ca fiind unul cu "gust de Transilvania".
Am mancat pana acum de trei ori la Zama, asa ca stiu ce vorbesc si tocmai de aceea m-am decis sa-i dedic o recenzie.

Zama Bistro este deschis sapte zile din sapte,  intre orele 8.00 si miezul noptii in zilele lucratoare, iar sambata si duminica, intre 11.00 dimineata si miezul noptii. Aici poti servi micul dejun, pranzul, cina, dar poti intra si pentru o cafea, o racoritoare sau o bautura cu prietenii.

Localul deschis in 2015,  a fost gandit astfel incat sa combine traditionalul romanesc cu modernul, fapt care se vede inca de la intrare. Intr-un local cu design mai degraba industrial, modern, cu accente rustice date de vasele de ceramica de pe pereti, ai ocazia sa savurezi mancaruri autentice, ardelenesti. 

Decorul localului este opera designerului roman Cosmin Todor, iar meniul este conceput de catre bucatarul salajean Mircea Groza. Inedit este faptul ca meniul pe care il primesti este scris in cel mai neaoș dialect ardelenesc cu putinta, astfel incat si noua ne-a fost greu sa intelegem exact ce fel de mancaruri sunt acolo. Asta nu e o problema insa, la o lectura mai atenta a paginilor, iti vei da seama despre ce este vorba.

Am spus deja ca am mancat aici de trei ori si de fiecare data am plecat multumiti. Servirea este ireprosabila si prompta, cu zambetul pe buze si profesionalism, chiar daca ospatarii au foarte mult de lucru. Rareori vezi locuri goale la masa, asa incat daca vrei sa fii sigur ca vei gasi loc, mai cu seama catre seara, e bine sa dai un telefon din timp si sa-ti rezervi o masa. Tot ceea ce intereseaza poti gasi pe pagina de Facebook a localului. Trebuie sa spun ca de aici am luat si toate pozele de mai sus, intrucat niciodata nu mi-a venit la indemana sa fac poze intr-un local in care lumea mananca.

In cele ce urmeaza insa, sunt cateva poze facute de de catre Marius ultima oara cand am mancat la Zama. Noroc ca si-a amintit sa le faca cu putin timp inainte de a ne termina mancarea, caci altfel nu m-ar fi crezut nimeni ca am fost intr-adevar aici.

Carevasazica, am mancat asa: eu, o zamă de șelate cu zăr și ou hiert, in "traducere", ciorba de salata cu zer si ou fiert,  in timp ce Marius a luat zamă aită de ciuciuleţi și hribe, adica, ciorba de ciuperci de padure, cu usturoi. Iata cum aratau cele doua zămuri:

Si dupa:

E de prisos sa spun cat de bune au fost si cat de bine aratau asa servite in mod traditional, in strachini de lut, aduse pe funduri de lemn. Ambele au fost insotite de cate o portie de smantana, pentru cine ar fi vrut mai multa decat se afla deja in ciorba, si de cate un ardei iute, ca focul.

Desi aproape ca ne-am saturat cu celel doua zămuri mancate fara pită (paine), nu ne-am lasat si am mai comandat si al doilea fel. Ei, aici e aici, fiindca mult prea ocupati sa mancam bunatatile aduse, am uitat de poze, iar cand ne-am amintit, in farfurii nu mai ramasese aproape nimic. Ca sa va dati seama cat de bune au putut fi: 

Cu parere de rau ca nu puteti vedea mancarea cum arata cand a fost adusa, in fotografia de mai sus, a fost candva gulaș transilvănean de viţel cu barabule și petrinjei. Cred ca se intelege ce inseamna, pacat ca nu se vede. Se vede insa, cred, cat de buuuuna a fost. Desi nu mai puteam, m-am silit sa mananc totul pana la ultima bucatura, care cu greu a scapat si s-a lasat pozata.

Marius a mancat varză ca la Cluj, ale carei ultime inghitituri de asemenea, abia au scapat ca prin minune si au fost pozate... dupa care, mancate.

Cine a dorit, a primit suplimentar pită moale, buna si alba, ca aceea de casa pe care o facea buna-mea la tara, smantana si cate o ciușcă (ardei iute) iute ca focul. 

De baut, nu prea am baut; eu doar apa, iar Marius, doua pahare cu vin. Pentru toate astea, am platit 80 de lei, plus inca 10, ca prea ne-am simtit bine. Singurul lucru care ne-a deranjat (a treia oara cand am fost aici, destul de tare), a fost faptul ca nu au un spatiu separat pentru fumatori. Sau pentru nefumatori, cum vreti s-o luati.

N-am inteles de ce, daca iesi cu prietenii in oras doar ca sa bei ceva, fara intentia de a manca, n-ai merge intr-un loc in care doar asta se face, ca de exemplu o berarie ori un bar? Caci asta faceau vreo trei, patru persoane de la masa alaturata, in timp ce noi mancam la o jumatate de metru de ei. Au tras de cate o bere vreme de un ceas, timp in care cred c-au fumat un pachet de tigari. 

Nu judec pe nimeni, fiecare face ce vrea si merge unde vrea, traim intr-o tara libera. Cu toate astea insa, nu ma pot opri sa ma gandesc ca si noi am fost fumatori, vreme de vreo cinspreceze ani, dar niciodata, absolut niciodata, nu am fumat in timp ce altii mancau alaturi. E vorba de putin respect, doar atat. Si inainte de a risca sa isc niste polemici aprinse, ma opresc spunand doar ca nu vom mai calca la Zama, atata timp cat inauntru se fumeaza, chiar daca mancarea e atat de buna. 

Oricum, mult nu mai avem de asteptat, caci in curand vine ziua de 16 martie. Prietenii stiu de ce. Pana atunci, daca nu aveti problema asta, mergeti cu incredere cand aveti drum pe la Cluj, e un loc fain, in care se mananca bine. 

surse foto: Facebook Zama si arhiva personala