De ce scriu despre leucemie?

urmare de aici

Pentru ca anual, la data de 4 Februarie, este Ziua Mondiala a Luptei Impotriva Cancerului, imi indrept gandurile bune catre toti acei ale caror vieti sunt marcate de aceasta maladie grea, catre membrii familiilor lor si-mi spun in gand: "Dumnezeu sa va dea sanatate si sa va ajute s-o invingeti".
Pentru ca vreau sa cred ca niciun bolnav din lumea asta nu este lasat s-o infrunte singur si oricat am vrea sa credem ca e o lupta pe care trebuie si poti s-o duci de unul singur, nu e deloc asa.

De ce scriu despre leucemie? Ce-as avea eu de spus despre asta, atunci cand foarte multi se feresc s-o faca sau se ascund de ceilalti? M-am gandit de multe ori, pina la incepe sa o fac concret...
Probabil scriu pentru cei care sufera de aceasta boala sau au legatura cu ea intr-un fel sau altul si cauta informatii despre asta. Pentru ca traind practic alaturi de ea zi de zi, sunt in masura sa dau aceste informatii, celor care vor sa le stie sau le cauta. E ca sa zic asa, o experienta pe propria-mi piele, traita zilnic, "la cald" si fara menajamente. Merita ca cei aflati in aceeasi situatie, sa afle despre asta.

Mi-ar fi placut atunci cand am cautat sa aflu mai multe despre boala cu care m-am trezit aproape peste noapte, sa fi gasit informatii de la cei care au trecut prin asta. Nimic nu se compara cu experientele reale, traite aievea. Desigur, asta daca esti dispus sa auzi pe langa partile bune si lucruri care te pot ingrozi si face sa nu mai dormi noaptea.
Din pacate, nu prea multi sunt dispusi sa faca asta, dar eu in continuare caut si sper ca lucrurile sa se schimbe in bine, mai ales in mentalitatea semenilor nostri.

La vremea cand cu disperare incercam sa culeg cat mai multe informatii despre ceea ce urma sa traiesc, unul dintre putinele surse a fost acest blog. E scris de unul dintre fostii pacienti ai Clinicii de Hematologie din Cluj, actualmente perfect vindecat, un om caruia personal ii multumesc pentru c-a decis sa vorbeasca deschis  despre viata alaturi de leucemie.

Sa nu fiu inteleasa gresit, nu sunt unul dintre aceia care se rezuma la a-si aduna informatiile din cele citite pe internet sau in alta parte. Principala sursa de informatii a fost in permanenta doctorita mea de la Hematologie, din cuvantul careia n-am iesit niciodata si careia, de asemenea, ii multumesc pentru tot ceea ce face.

Concomitent cu aceste informatii insa, am cautat sa adun si altele, asa cum am spus, in principal de la oameni care au sau au avut legatura intr-un fel sau altul, cu aceasta boala. Doresc in continuare sa stiu cu ce anume am de-a face. La ce sa ma astept, ce pot sau trebuie sa sa ignor, ori dimpotriva, ce trebuie sa iau in seama. Cat de mult ma poate afecta sau cat de putin. Si-asa mai departe...

Am gasit intr-un tarziu -  si nu-mi explic de ce asa tarziu - site-ul Asociatiei Romane Impotriva Leucemiei, unde cei interesati pot gasi informatii deosebit de interesante si de utile. Este vorba printre altele, de oameni care au invins leucemia si despre modul in care au reusit s-o faca, despre nutritia atat de importanta in boala aceasta, informatii medicale, drepturi ale pacientilor, plus o multime de articole foarte bune despre fiecare tip de leucemie.

Exista 4 tipuri de leucemie (vezi aici), pe langa multitudinea celorlalte boli ale sangelui, fiecare fiind produsa de anumiti factori, de natura chimica sau genetica.
Leucemia de care sufar eu si-anume granulocitara cronica (denumita si mieloida-cronica), cu puseu limfoblastic, este produsa de o mutatie genetica. Cu alte cuvinte, doi cromozomi s-au "hotarat" sa se "combine" intr-un fel neasteptat si anormal, dand nastere unui cromozom mutant, denumit "cromozomul Philadelphia". Acesta la randul sau, creaza o gena care produce o anumita proteina ce duce la inmultirea necontrolata a celulelor albe (leucocitele) in sange si in maduva osoasa.
Nu este o boala ereditara, deci nu se transmite si nu se mosteneste. Cu alte cuvinte, este doar un "accident" genetic, cum se intalnesc atatea in natura. Pur si simplu, o greseala a Naturii...

Nu i-am inteles niciodata pe cei care se feresc sa stie sau nu vor sa afle nimic despre boala de care sufera. E adevarat, e o veche zicala care spune ca "ceea ce nu stii, nu-ti poate face rau", dar nu intotdeauna e aplicabila. Cel putin, nu in ceea ce ma priveste si nu in cazul bolii asteia.
Si pina la urma, e doar o iluzie, caci boala asta te raneste la propriu, chiar si atunci cand tu nu esti constient de asta. Pe tine si pe toti ai tai, din pacate...

In scurta-mi experienta de un an si jumatate alalaturi de leucemie, am avut de-a face cu feluriti oameni. Majoritatea acestora nu doresc sa stie prea multe despre Ea, ba dimpotriva, se feresc cu inversunare sa afle ce-I asteapta, devenind astfel vulnerabili in fata Ei. E bine sa-ti cunosti inamicul, se spune si eu cred asta. Cu cat mai multe stii despre Ea, cu atat devii mai pregatit si mai puternic in fata Ei.

In ceea ce ma priveste, faptul ca de indata ce am fost diagnosticata am inceput sa ma informez cu aviditate despre boala de care sufar, m-a ajutat foarte mult., in primul rand pe plan psihologic. Am stiut (chiar daca asta m-a speriat|) ce ma asteapta si cum ar trebui sa fac fata, cel putin in teorie, la ceea ce urma sa vina. Desigur, multe amanunte am descoperit si le-am invatat pe parcurs.

Nu trebuie sa fugi de boala ta sau sa te ascunzi de ea, chiar daca pe moment crezi ca-ti este mai bine procedand in felul acesta. Desigur, nu vreau sa spun ca trebuie sa traiesti permanent cu Ea in gand, caci va ajunge sa te bantuie.
Fa tot posibilul s-o accepti insa, caci va trebui sa traiesti, cel putin o vreme de-acum inainte, impreuna cu Ea. Cauta sa o cunosti cat mai bine, pentru ca astfel vei putea s-o invingi si totodata sa te bucuri de o calitate cat mai buna a vietii.

Fii tot timpul cu incredere in Dumnezeu, in tine, in familia ta, in cei care te sustin si in medicii care te trateaza. Nu pleca niciodata urechea la povestile din jur, oricat de inspaimantatoare ti s-ar parea. Nu este obligatoriu sa se aplice si in cazul tau, ori sa ti se potriveasca. Incearca sa ai mereu spiritul sus. Fii disciplinat si respecta cu strictete absoluta indicatiile medicilor tai.
Aceste lucruri sunt absolut esentiale in lupta pe care o ai de dus.

Pina la urma insa, fiecare va actiona asa cum considera de cuviinta sau cum este in stare, dupa priceperea si mintea sa.
Eu nu pot aici decat sa dezvalui cum inteleg eu sa tratez aceasta problema si cum pot trai alaturi de Ea, in speranta ca aceste informatii vor ajuta cuiva, candva. Caci din pacate, Ea face parte din viata mea, din viata alor mei.

Si totusi, iti vine sa crezi sau nu, viata mea e una buna si frumoasa, cu soare, cu nori, cu ploaie si ninsoare, apoi iarasi cu soare si-i multumesc lui Dumnezeu pentru asta.

citeste continuarea aici